Din mila Ta, o, Doamne, ne apropiem acum de una din culmile cele mai covarsitoare ale Indurarii Tale- Culmea pe care a Inflorit crinul mantuirii noastre. Este culmea Bunei-Vestiri. Vom Ingenunchia cu smerenie pe marginea Evangheliei Tale si vom primi toate descoperirile Tale. Ne vom apleca mintea asupra adancurilor de Har si de Adevar, revarsate In ele, si vom lua, recunoscatori, tot ce mila Ta va binevoi sa ne daruiasca. ,,In a sasea luna a fost trimis Ingerul Gavriil de la Dumnezeu, Intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria”(Luca 1,26-27). O ce minunate sunt randuielile Tale, Dumnezeule! Un Inger din cer trimis de Dumnezeu, la o fecioara necunoscuta, dintr-un orasel neInsemnat! Dar, oare, pentru ce aceasta solie cereasca? Spre a-I binevesti minunea Intrupari Fiului lui Dumnezeu, din preacuratu-i trup. Tot cerul se Infioara acum de Incordarea unei asteptari zguduitoare: cum va primi Fecioara vestea cea necuprinsa de nici o minte creata? si, In timp ce Cerul asteapta, Fecioara adasta jos, Intr-o smerita si tacuta asteptare. Asteptarea Ei este de fapt asteptarea Intregii omeniri, caci toata suflarea omeneasca de pe fata Intregului pamant, gemea si suspina de veacuri dupa Mantuitorul fagaduit. Poporul ales de Dumnezeu spre a fi radacina cea tainica, din care sa se nasca Vlastarul aducator de mantuire, a fost pregatit neIntrerupt. si iata, In Fecioara cea smerita si necunoscuta din Nazaret, Dumnezeu a randuit vasul ales de plamadire a Painii din care sa se sature pentru vesnicie fiinta omului. Sa ne apropiem si noi, cutremurati, de casuta din Nazaret, spre a fi martori la convorbirea cea unica si de neuitat peste milenii, a Ingerului cu Fecioara. ,,si intrand Ingerul la ea a zis: Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu Intre femei. Iar ea, vazandu-l s-a tulburat de cuvAantul lui si cugeta Intru sine: Ce fel de Inchinaciune poate sa fie aceasta?^(Luca 1,28-29). O, ce clipa minunata este aceasta, In care Ingerul intra la Sf. Fecioara! Un mesager al Cerului, catre o fiica a pamAantului, care, In curand va cuprinde pe stapanul Cerului! Sunt lucruri asa de uimitoare si atat de nemarginite In frumusetea lor, ca simti, covarsitor, nevoia de a tacea si a Ingenunchia In fata lor. si ce cuvinte! ,,Bucura-te cea plina de har!^ Asadar Sf.Maria e depozitul de daruri, din care sa ne aprovizionam sufletul. ,,Domnul este cu tine^ Nimeni nu poate sa fie deplin cu Domnul, fara sa fie si cu Fecioara. Cine o leapada pe Fecioara, Il leapada si pe Domnul, caci Domnul este cu Dansa. Fecioara nu se Inspaimanta, ci se tulbura: Ce fel de Inchinaciune poate sa fie aceasta? si ce delicat este raspunsul pe care Il da Ingerul: ,,Nu te teme, Marie, caci ai aflat har de la Dumnezeu. si iata, vei lua In pantece si vei naste fiu, si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui PreaInalt se va chema, si Domnul Dumnezeu Ii va da tronul lui David…”.La Intrebarea Mariei: Cum va fi aceasta, caci eu nu stiu de barbat? Ingerul Ii va raspunde: ,,Duhul Sfant se va pogorI peste tine si puterea Celui PreaInalt te va umbri. Pentru aceea si Sfantul ce se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema^. Umbrirea Preasfintei Maria, cu puterea celui PreaInalt este doar o imagine poetica, prin care se Imbraca In cuvinte taina Intruparii ca om a Fiului lui Dumnezeu. Dupa cuvantul Ingerului urmeaza raspunsul Fecioarei: ,,Iata, roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau”.
O, niciodata nu vom fi In stare sa adancim maretia acestei clipe, cand Incepe sa se realizeze procesul mantuirii noastre!

Post Views: 64