Dragi cititori, de curând a fost creată pe platformele online o aplicație bazată pe inteligența artificială, supranumită ”Biserica GPT”. Site-ul respectiv are mai multe rubrici. Răspunde la întrebări din partea unui așa-zis preot, oferă spovedanie online și dezlegare de păcate cu ajutorul unui buton, prezintă versete biblice și generează rugăciuni și acatiste.

Recunosc că am rămas perplexă înaintea acestei temerare și nonconformiste creații virtuale, față de care, însuși creatorul ei, din neștiință și nu din rea-voință, nu a fost conștient de riscurile și confuziile la care poate supune, mai ales noile generații.

Ideea ”Bisericii GPT” i-a venit tânărului programator Valentin Lăzureanu, care nu are studii teologice. Fondatorul platformei a strâns până acum mii de accesări, dar și o sumedenie de utilizatori unici. De specificat că intenția lui Valentin nu a fost să înlocuiască biserica sau preotul fizic și că ”aplicația nu are o putere dumnezeiască ci e un generator de text”, dar, câți dintre noi, în viitor, nu ne vom mulțumi cu atât? Pentru câți dintre noi nu poate deveni o soluție utilă și ușoară(specifică epocii noastre), dar, iresponsabilă și frivolă?

Acest concept de natură utilitaristă, ca și reclamele de la televizor, nu ajută la schimbarea ființei sau la modelarea omului ci, pune în umbră aspecte primordiale ale vieții spirituale. Aici este ceva mai mult în joc, e vorba de partea umană, de așteptări, de experiențe, de Taine; toate acestea riscă să se dezintegreze.

Nu trebuie ”dat cu parul”, așa cum noi oamenii procedam în general, dar trebuie lămurit niște aspecte esențiale și făcute niște delimitări, fără de care riscăm să ne zăpăcim realitatea și firescul, și asta, într-o perioadă post-pandemică, în care am rămas cu gustul că e suficient să participăm la Liturghie la televizor sau on-line, ceea ce e total eronat.

Tainele trebuie trăite în biserică, tete-a-tete. Tainele bisericii sunt sfinte și exacte, ele nu pot fi înlocuite, nu pot fi modificate, nu pot fi dezbătute. Una e fotografia din portofel și alta e persoana reală, așa cum, una este întâlnirea cu Christos în Sfânta Euharistie, care poate fi făcută doar la Liturghie.

Avem nevoie de substanță și de trăire, de realitate concretă și nu de interacțiuni cu coduri și date. Avem nevoie de ”mărturia prezenței”. Această aplicație este o umbră a modelării de sine, care îmbie la superficialitate și pune în pericol integritatea noastră de gândire.

Prezența în mediul digital ne-a alterat percepția în ceea ce privește relațiile interumane. Din cauza propriilor vulnerabilități, ajungem să divinizăm ceea ce nu este divin, să investim în ”puteri magice” și să-l plăsmuim pe Dumnezeu în artificial. Acest fel de ”biserică” digitală este o pseudoresursă, un mod de a rămâne pe linia de plutire, un mod de a menține vie o iluzie și o abordare care nu încurajează o cale curajoasă și înțeleaptă de a coborâ la adevăratele izvoare.

Ideea unei ființe superioare care stabileste norma pentru ce e bine și ce e rău, este o convingere deranjantă și absurdă pentru mulți, deși, dacă ne documentăm îndeaproape, doctrina iudeo-creștină poartă meritul pentru majoritatea lucrurilor bune petrecute în lume, iar Dumnezeu este garantul pentru demnitatea fiecărui om.

Dezvoltarea fără precedent din ultimii ani a inteligenței artificiale(IA) stârnește îngrijorare. Care este viitorul și rolul credinței și a lui Christos, într-un viitor dominat de IA?

Este IA un pericol pentru spiritualitatea umană? ”Da”, răspunde Dan Schneider, Vicepreședinte al Centrului de Cercetări Media și de Libertate de Exprimare din America.

”Umanitatea este fundamental diferita de IA, deoarece este vorba de Cineva versus Ceva”, ne spune Jason Thaker, șef al Catedrei de Cercetări în domeniul eticii tehnologice.

”Chiar dacă inteligența umană este depășită de IA, asta nu face IA umană. Nu va fi umană, deoarece esența a ceea ce înseamnă sa fi om nu este o chestiune de capabilități, ci de a Fi, și, mai cu seamă, de a Fi făcut după chipul lui Dumnezeu”, iar ”IA este incapabilă să experimenteze harul adevărat”, spune James Spencer de la Centrul Dwight L. Moody.

ONU declară că ”tehnologiile de inteligență artificială pot avea efecte negative și chiar catastrofale dacă sunt utilizate fără a ține cont suficient de modul în care acestea afectează drepturile omului” și că, IA prezintă un ”potențial de mare risc”.

Chiar dacă, la nivelul Uniunii Europene, se negociază legi pentru a reduce la minimum risurile pe care IA le prezintă asupra omului, credeți că aceste limite nu au fost, sau nu sunt deja întrecute? Știm foarte bine că istoria ne-a arătat că orice lucru care ar putea folosi umanității, este adesea transformat în armă și folosit în detrimentul omului.

Oameni buni, nu trebuie să fugim de inteligența artificială, ci doar să-i cunoaștem capcanele pentru a putea jalona. Nimeni nu contestă că, IA, folosită într-o manieră pozitivă, poate ajuta mult civilizația, dar, în același timp, inteligența artificială ridică probleme juridice și etice care trebuie cunoscute și gestionate ca atare, cu multă vigilență și rigoare.

Așadar, date fiind acestea, să ne străduim pe cât putem să ne bucurăm de oameni reali, de trări autentice. Să nu ne mai agățăm de presupuse siguranțe, de fericiri ipotetice, vise contrafăcute și alinări efervescente.

Toate cele bune!

Post Views: 264