Scopul acestor randuri nu este acela de a denigra nici măcar politica de cadre prin care profesioniştii de mare valoare au fost inlocuiţi cu politruci de toate culorile. Intervenţia de faţă are doar darul de a atenţiona autorii morali ai acestei politici că, in cazul instituţiilor care răspund de gestionarea fondurilor europene, orice măsură aberantă ne poate fi fatală. Apelez la raportările statistice şi aflu că, din cele opt miliarde de euro alocate agriculturii romaneşti pană in 2013, au fost absorbite la această dată doar cu ceva mai mult de două miliarde. Se pare că am invăţat prea puţin din lucrurile bune, dar mai ales rele in derularea programului SAPARD. Uniunea Europeană ne-a pus in faţă vagoane incărcate cu “euroi”. Destinaţia lor era una pur economică, dar guvernanţii de ieri şi de azi au avut proasta credinţă că ii pot dirija spre clientela politică. Mulţi dintre cei care doreau să facă investiţii in agricultură afirmă că in teritoriu s-a constituit o reţea de consultanţă care a caştigat majoritatea proiectelor scoase la licitaţie. Celor aflaţi in afara structurii li se aruncă nişte mizilicuri, ca să nu vorbin de faptul că proiectele proprii ale unor unităţi agroalimentare de excepţie au fost respinse cu o brutalitate care i-a indepărtat pe oameni de implementarea celui mai mare program de investiţii derulat in Romania ultimelor două decenii. In mai puţin de doi ani a fost schimbată de două ori intreaga structură ce compunea cadrele de bază din schema administrativă internă a agriculturii. Acum se incearcă să se umble cu inverşunare şi la structurile instituţionale europene, pană vom vedea doar portocaliu in faţa ochilor. Şi uite aşa, gestionarea fondurilor europene este la mana clientelei politice. Nu-i de mirare că in patru ani am atras doar două miliarde de euro.