Bulă, in cimitir, plange langă un mormant.
– De ce-ai murit, de ce-ai murit? Of, dacă trăiai, eram şi eu fericit.
O babuţa din apropiere il aude, se apropie de Bulă, il mangaie şi zice:
– Pe soţia dumitale o plangi?
– Nu, matuşa! Il plang pe primul soţ al soţiei mele.