Postul Pastilor, cel mai important, lung si aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe, incepe luni si se va incheia la 5 mai, ziua cand se va sarbatori, anul acesta, Invierea Mantuitorului Iisus Hristos. Postul Pastilor, adica postul dinaintea Invierii Domnului, este cel mai lung si mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe. De aceea, in popor, este numit, in general, Postul Mare si aduce aminte de postul de 40 de zile tinut de Mantuitor inainte de inceperea activitatii sale mesianice. In general, preotii si scriitorii bisericesti privesc acest post ca pe o institutie de origine apostolica. In primele trei secole, durata si felul postirii nu erau insa uniforme peste tot. Astfel, dupa mai multe marturii, unii posteau numai o zi, in Vinerea Patimilor, altii doua zile, adica in vinerea si sambata de dinainte de Pasti, altii trei, o saptamana sau chiar pana la sase saptamani. La Ierusalim, in secolul IV, se postea opt saptamani inainte de Pasti, pe cand in Apus, in aceeasi vreme, postul dura doar 40 de zile. De la sfarsitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost impartit in doua peri-oade distincte, cu denumiri diferite: Postul Paresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care tinea pana la Duminica Floriilor si avea o durata variabila, si Postul Pastilor (postul pascal), care tinea o saptamana, din Duminica Floriilor pana la cea a Invierii si era foarte aspru. Abia in secolul al IV-lea, dupa uniformizarea datei Pastilor, hotarata la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Rasarit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practica, de origine antiohiana, a postului de sapte saptamani, durata pe care o are si astazi, cu toate ca deosebirile dintre bisericile locale asupra duratei si mo-dului postirii au persistat dupa acel moment. Ultima dintre cele sapte saptamani de post deplin, adica saptamana dintre Florii si Pasti, este cea a Sfintelor Patimi, adica Pastile Crucii sau al suferintei Domnului. Durata de 40 de zile a Postului Pastilor se intemeiaza pe o traditie vechi-testamentara: potopul, care trebuia sa spele Pamantul de pacate, a tinut 40 de zile si 40 de nopti; 40 de ani au mancat evreii mana in pustie, inainte de a ajunge in pamantul fagaduintei; Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea; ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocai; Iisus a postit in munte 40 de zile si 40 de nopti inainte de inceperea activitatii publice. Postul Pastilor este nu doar mai lung si mai important, ci si cel mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe. In general, in vechime, postul era mult mai aspru decat in prezent. Toate zilele erau de ajunare, adica abtinere completa de la orice mancare si bautura pana in ceasul al noualea din zi, spre seara. Exceptate de ajunare erau doar zilele de sambata si duminica. Conform traditiei stabilite cu timpul in Biserica, in cursul Postului Mare se posteste astfel: in primele doua zile (luni si marti din saptamana I) se recomanda, pentru cei ce pot sa tina, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare pana spre seara, cand se poate manca putina paine si bea apa; la fel in primele trei zile (luni, marti si miercuri) si ultimele doua zile (vinerea si sambata) din Saptamana Patimilor. Miercuri se ajuneaza pana seara (odinioara, pana dupa savarsirea Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite), cand se mananca paine si legume fierte fara untdelemn. In tot restul postului, in primele cinci zile din saptamana (luni-vineri inclusiv), se mananca uscat o singura data pe zi (seara), iar sambata si duminica, de doua ori pe zi, legume fierte cu untdelemn si putin vin. Se dezleaga, de asemenea, la vin si untdelemn (in orice zi a saptamanii ar cadea), de sarbatorile Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul (24 februarie), Sfintii 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, inainte si dupa serbarea Buneivestiri (24 si 26 martie), precum si in ziua Sfantului Gheorghe (23 aprilie), iar dupa unii si in Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) si in Duminica Floriilor, se dezleaga si la peste (cand insa Bunavestire cade in primele patru zile din Saptamana Patimilor, se dezleaga numai la untdelemn si vin, iar cand cade in vinerea sau sambata acestei saptamani, se dezleaga numai la vin). Odinioara, chiar si legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Paresimilor, interzicand toate petrecerile, jocurile si spectacolele din acest timp. Postul de alimente este insa fara efect daca nu este insotit de milostenie, bunatate, iubire, rabdare si respect, spune purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Stoica. Postul Pastilor este tinut si in Biserica Romano-Catolica, la care are tot durata de 40 de zile, insa nu incepe luni, ca la ortodocsi, ci in miercurea numita a Cenusii (Dies Ceneris), pentru ca in aceasta zi se practica presararea cenusii pe crestetul capului (rest din ceremonialul penitentei publice din vechime, mostenit de la evrei). Catolicii dezleaga postul in duminicile Paresimilor, cand mananca „de dulce”.

Post Views: 54