Declaratiile de avere ale alesilor nostri par a fi, in ultima vreme, mare motiv de suparare. Unii, mai in surdina, altii fara retineri, sunt foarte ofticati ca prea se stie cat de bine stau de-acasa si ca tot ceea ce detin, e prea la vederea fiecarui neghiob. Cei care stau bine-mersi in fotolii moi si caldute, la institutii, primarii, consilii, in parlament, ar vrea ca secretele lor sa fie stiute doar de o singura institutie. Care mai apoi sa puna zavorul pe usa si pe dosare, astfel ca interesul lumii, fie ca e din tagma mass-mediei, fie ca e din randul cetatenilor de rand, ori din cel al rau-facatorilor, sa piara in ceata.
Cel mai invocat motiv este acela al „furaciunilor”. Prea la indemana oricarui infractor stau date, vorba-ceea, spuse mura-n gura, incepand de la adresa, pana la valori. Le este frica si nu fara motiv.
Pe de alta parte, nu ar fi exclus insa ca temerea domniilor lor sa aiba un cu totul alt substrat. Poate unii nu se simt prea confortabil cand norodul afla cu cate linguri si furculite mananca la masa, cat de grele sunt lanturile de la gatul lor ori al nevestelor, cate obiecte de arta de valoare stau expuse prin camere, ca la muzeu, ce tip de autovehicule detin, unde au paduri si teren agricol, ori cate apartamente sau vile au reusit sa-si faca.
De „pradaciuni”, la valoarea lor, credem ca nu ar trebui sa le fie frica, pentru ca s-au inventat (daca nu au aflat pana acum) firme de paza, alarme, sisteme de supraveghere video, etc. Pentru care, daca tot au salarii de zeci ori sute de milioane, si le pot permite. In schimb, ar trebui sa cumpaneasca la cat de putine au cei care i-au ales, la cat de fada si goala ar fi declaratia de avere a peste 85% din electorat. Dar asta nu-i intereseaza. Si ca atare, activitatea lor, stiind cat de mult a depins de aceasta masa, ar trebui sa se rasfranga in interesul celor de jos. Din pacate, se stie ca nu este si nu va fi asa. Cel putin in aceasta prea frumoasa tara. In ochii mai marilor nostri, cel de jos, atata conteaza cat trebuie sa mearga la vot, pentru ca apoi, sa fie total lipsit de valoare. Ne intrebam totusi, cum pot cei pe care i-am investit cu incredere sa aiba atata naduf pe faptul ca noi stim cum o duc, cat se imbogatesc intr-o legislatura, si asta, si din banii nostri? Pe noi, asta ne doare cel mai tare.