In fiecare zi avem ceva de criticat. Pretindem să ni se ofere condiţii mai bune. Este firesc. Dar suntem pe măsura pretenţiilor?
Vrem un oraş curat. Plătim pentru asta. Şi adesea ne gandim că plătim mult. Dar mucul de ţigară sau ambalajul sandviciului tot pe trotuar işi găseşte locul, deşi coşul de gunoi e la doi paşi. De cate ori călcăm in excremente de caine dăm exemplu civilizaţia din alte ţări, dar dacă cel care ne ţine companie din lesă nu se poate abţine nu facem un efort de a strange mizeria după el.
Gunoiul nu il selectăm, deşi avem posibilitatea. De lene lăsam gunoiul menajer langă tomberon sau chiar pe la colţurile de bloc. Distanţa este mai mică. Se fac periodic campanii de selectare a electronicelor vechi. Insă monitorul vechi tot in tomebron ajunge. Frigiderul nu incape, aşa că il punem alături. Ne surade ideea de a avea SMURD şi pretindem servicii medicale de calitate, insă „le testăm”. Dăm apeluri false la 112. Probabil să verificăm promptitudinea. Anul trecut, peste 240.000 de apeluri la 112 au fost false. Adică aproape 90 la sută din numărul total de apeluri către acest număr.
Nu ne convine că s-a scumpit biletul de autobuz. Vrem condiţii in mijloacele de transport in comun, dar trişăm cu compostatul biletului. Iar bunul simţ şi-a pierdut urma. Dacă nu ne inghesuim in autobuz, nici nu cedăm locul unei persoane mai in varstă.
Ne plangem intruna că nu avem locuri suficiente de parcare. Dar şi cand găsim, dăm lovitura, parcăm pe două locuri.
Este firesc, spuneam, să pretindem statului să ne asigure condiţii. Plătim contribuţii consistente. Insă nu ii putem pretinde să ne şi civilizeze.

Post Views: 66