Un reputat dascal zalauan ne-a sunat la redactie pentru a ne semnala un fapt pe cat de obisnuit, pe atat de deranjant. Este vorba despre bataia de joc la care sunt supusi, siste-matic, elevii care se duc si vin de la scoala cu transportul in comun, inghesuiti ca sardelele in autobuze care gem din toate incheieturile la fiecare zvacnire a motorului. Nemultumirea dascalului, care este, de altfel, si parinte, se leaga in primul rand de lipsa unui program al autobuzelor adaptat la fluctu-atia numarului de calatori pe parcursul unei zile. Astfel, stiut fiind faptul ca cel mai mare numar de calatori se inregistreaza dimineata, inainte de ora 8,00, cand merge lumea la serviciu si copiii la scoala, si dupa-amiaza, la ora 14,00, cand ies cei mai multi elevi de la scoala, de ce nu se gandeste conducerea Transurbis-ului sa suplimenteze, in cele doua momente de varf, numarul de autobuze? Sau, cel putin, de ce nu se trimit pe linii, la orele respective, autobuze de mai mare capacitate, care sa poata prelua in conditii decente numarul mare de calatori? Si, oare, am cere prea mult daca am sugera sa avem, si noi, la fel ca alte orase civilizate din tara, autobuze destinate exclusiv elevilor, macar pentru linistea parintilor, care si-ar sti, astfel, mai in siguranta copiii pe drumul catre scoala?
Iar asta nu este singura nemultumire pe care zalauanii o au fata de sistemul de transport in comun. Mai este si pretul exagerat de mare al biletelor raportat la lungimile mici ale liniilor din oras, dar si indolenta soferilor, care se comporta ca si cum autobuzele si drumurile publice ar fi proprietatea lor personala: opresc doar in statiile in care vor, iar orice incercare a calatorilor de a-i lua la socoteala pentru asta este intampinata cu aroganta si sudalmi. Totul, pe banii nostri, ai zalauanilor, care platim Transurbis-ului, prin subventiile alocate de Consiliul Local, zeci de miliarde de lei vechi in fiecare an.