O imagine cu mii de muncitori iesind pe portile fabri-cilor din Zalau, cum se intampla pe vremuri, pare acum o scena de film. Nici nu ne imaginam ca sunt oameni care mai lucreaza pe schimburi. Muncitori care pe vremea regimului totalitar umpleau si la 11 jumatate noaptea autogara, atunci cand ieseau din schimbul 2. Nici la televizor nu mai vedem asa ceva. Clasa muncitoare s-a evaporat parca cu totul. Copiii sau nepotii fostilor angajati din fabricile comuniste nu stiu si nici nu-i intereseaza ce e acela strung. Ei nu inteleg cum au putut trai parintii lor atata amar de vreme fara calculator. Desigur, plansul cu sughituri dupa acele vremuri nu ne ajuta cu nimic. Contemplarea trecutului nu este benefica pentru nimeni, decat daca asta ne ajuta sa tragem niste concluzii care sa aduca solutii pentru economia actuala. Romania a fost adusa oricum in epoca industriala cu intarziere. Tarile vestice au trecut demult si prin tranzitia post-industriala in care noi inca ne zbatem. Iar romanii nu inteleg cum de cu atata intelepciune venita din Vestul prosper noua ne merge tot mai rau. Poate solutia este mai aproape de noi decat credem. Nimeni nu ne cere sa producem supersonice. Putem planta rosii, ceapa, cartofi sau nuci. Putem avea o agricultura performanta, avem resurse. Dar si asta tine de tehnologie, de sistem de irigatii, nu doar de starea vremii. Tine de politica, de guvernare, de alegeri si de cum votam, pe cine alegem sa ne reprezinte. Speranta nu e prietena cu romanul decat din patru in patru ani. Atunci, vine cate un politician care il trezeste din amortire si incepe sa-i dea ceva sperante de mai bine. Cu timpul insa, si aceasta speranta se toceste. Sloganul electoral al PDL-ului „sa traim bine” il mai auzi sub forma de banc cinic. N-a avut si nu are nimic de-a face cu realitatea. Politicienii dau vina unii pe altii pentru dezastrul economiei, sau se scuza spunand ca nu pot face ce vor si ca trebuie sa asculte de tutorii din Vest, Comisiile Europene si FMI. Revenind la fabricile distruse, nu este gresit ca am vrut sa le privatizam, ci este gresit modul in care ele au fost privatizate. Multe au fost date pe bani de nimic, si multi dintre colosii industriali au ajuns la fiare vechi. Locurile de munca au ajuns acum subiect de discutie doar in campaniile electorale. Fiecare roman care a trait in comunism si nu mai spera la nimic bun in tara, spera acum ca nepotii si copiii lor sa ajunga sa se realizeze „afara”.”Afara” a devenit sinonim cu orice loc de sub soare unde e ceva mai bine decat la noi.

Post Views: 69