Cotizezi 10 ani pentru o polita asiguratorie de viata, dar daca ceri incheierea contractului, compania iti da doar 30 la suta din ce ai cotizat.
Anul trecut, la Protectia Consumatorului au apelat patru clienti ai firmelor de asigurari care au incheiat polite de asigurare de viata. Acestia au reclamat faptul ca, dorind rascumpararea asigurarii, dupa 10 ani in care au contribuit la polita, s-au trezit ca primesc maximum 30 la suta din suma depusa. Important in aceste cazuri este ca in toata perioada de cotizatie, beneficiarii nu au solicitat daune pe polita. Potrivit lui Claudiu Silaghi, comisarul-sef de la Protectia Consumatorului Salaj, asiguratorii se eschivau de la plata sumelor cuvenite prin faptul ca exista anumite procentaje de restituire a banilor in functie de perioada scursa de la incheierea politei si pana la maturitatea acesteia, de aproximativ 30 de ani. „Iar acest lucru se intampla fara ca clientul sa fie informat, in toata aceasta perioada, de existenta acelor procente”, spune Silaghi. Practic, clientului nu i se spune ce suma primeste inapoi daca este asigurat de doi ani si vrea sa renunte la polita, insa firma de asigurari nu uita sa il anunte cand vine scadenta la plata politei. In urma interventiei comisarilor, asigurarile au restituit clientilor undeva la 95 de procente din suma. Dar, in general, firmele de asigurari se bazeaza pe nestiinta clientilor sau pe faptul ca renunta la a-si mai cere drepturile, daca sunt purtati pe drumuri suficient de mult timp. Pentru ca, in cazul asigurarilor de viata, daca beneficiarul vrea sa renunte si a cotizat 10 ani de zile, compania gaseste tot felul de scuze pentru a nu face plata. Singura solutie pentru contributor este sa apeleze la serviciile de protectie a consumatorului. Sau sa decedeze. Pentru ca doar in astfel de cazuri companiile se sinchisesc de clienti.
Companiile de asigurari invadeaza spatiul mediatic cu oferte atractive pentru asigurarile de viata. In Romania, de la vechiul ADAS, nu mai exista o cultura a asigurarilor de viata, dar nici companiile de asigurari nu marseaza pe constientizarea populatiei asupra importantei pe care o are o polita de acest fel. Iar romanii invata sa-si asigure masina – ca e obligatoriu, locuinta – urmeaza sa fie si asta o polita obligatorie – sau alte bunuri, insa nu acorda importanta care trebuie unei polite de sanatate sau de viata. Companiile de asigurari nu sunt nici ele de mare folos – de cele mai multe ori promisiunile de la semnarea contractelor transformandu-se in adevarate pedepse pentru beneficiari, in momentul in care clientul decide sa renunte la polita. Iar un client care s-a „ars” odata, e greu de convins ca a doua oara nu va pati la fel, indiferent cu ce companie de asigurari lucreaza, indiferent cat de serioasa este oferta.