Ingrasamintele organice sunt indispensabile culturilor de orice fel, dozele de gunoi variaza in functie de cultura la care se aplica, de fertilitatea solului, de clima.
Imi aduc aminte de iernile copilariei cand, dupa Boboteaza, taranii transportau gunoiul in camp cu sanii trase de cai sau de boi. S-au dus vremurile acelea, dar pamantul tot are nevoie de gunoi. Transportul gunoiului de grajd in camp se face in orice anotimp, in functie de posibilitatile de transport si de momentul cand se urmareste incorporarea lui in sol. La camp gunoiul transportat se aseaza in gramezi distantate la 15-20 de metri a caror marime depinde de doza stabilita pentru un hectar. Gunoiul lasat in gramezi este supus uscarii sub actiunea vantului, in prima zi pierzandu-se 15 la suta din NH3, iar a doua zi 25 la suta. De aceea este recomandat ca gunoiul de grajd sa fie imprastiat in aceeasi zi in care se efectueaza aratura pentru evitarea volatizarii amoiacului. Ingrasammtele organice sunt indispensabile culturilor legumicole mari consumatoare de substante nutritive, deoarece produc recolte mari pe unitatea de suprafata. La culturile de camp o anumita importana prezinta conditiile climatice in legatura cu calitatea gunoiului utilizat.. De pilda in regiuni cu soluri podzolite se recomanda gunoi semifermentat sau chiar slab fermentat. Pe solurile argiloase, care se zvanta greu primavara, intarziind efectuarea semanaturilor se recomanda aplicarea din toamna a gunoiului de grajd. Pe solurile nisipoase gunoiul se poate aplica primavara spre a se evita spalarea substantelor minerale in timpul iernii.
Cantitatile necesare
Marimea dozelor de gunoi de grajd depinde de particularitatile culturii la care se aplica, de calitatea gunoiului, de cantitatile disponibile, de insusirile solului. Dozele pot fi cuprinse intre 15 si 50 de tone la hectar dupa cum urmeaza: la cartof, sfecla de zahar, sfecla furajera, canepa se folosesc 30-40 de tone la hectar pe solurile podzolice; la castraveti, porumb, canepa se pot administra dozele maxime de 50 de tone la hectar in zonele mai umede unde se pot obtine productii record. In zonele cu cernoziomuri (ceea e nu este cazul la noi) se va administra pana la 35 de tone la hectar. Cu cat solul este mai sarac in elemente nutritive si humus in forme usor accesibile plantelor, cu atat dozele de gunoi se vor mari. Cerealele paioase beneficiaza de efectul remanent al gunoiului in al doilea an dupa aplicare.
In sere si solarii, gunoiul de grajd constituie o sursa importanta de dioxid de carbon care mareste concentratia aerului atmosferic si intensifica asimilatia clorofiliana. La introducerea in sol a 40 de tone de hunoi de grajd la hectar, rezulta zilnic, in perioada descompunerii active 100-200 de kilograme de dioxid de carbon.