Apel la memorie, pentru ”exorcizarea monstrului” comunismului

 

Un demers necesar de readucere în memoria publică a ceea ce a însemnat ”epoca de aur” de dinainte de 1989 este făcut de Mădălin Hodor de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Cumva în asentimentul multora care-și mai amintesc vremea comunismului, Hodor încearcă să conștientizeze generațiile noi cam ce a însemnat viața atunci.

”Am început seria de postări #UnAdevarPeZiDespreComunism după ce am observat că mai ales în rândul tinerilor exista o influență nefastă a propagandei nostalgicilor comuniști. Așadar, aceste postări le sunt destinate în special lor. Mulțumesc celor care împărtășesc propriile povesti legate de epoca comunistă și îi rog sa contribuie cu mărturiile lor în secțiunea de comentarii. De asemenea, îi rog sa îmi transmită idei și sugestii legate de aceasta tema. Rog pe nostalgicii comuniști sau pe cei cu variații pe tema “regimul de astăzi = comunismul de ieri”, “pandemie = comunism” etc., să se abțină de la comentarii, cu mențiunea că acele comentarii care nu reflectă realitatea istorică și care sunt vădit tendențioase vor fi șterse. Acesta este un spațiu al igienei istorice, va rog să îl respectați”, scrie Mădălin Hodor.

N-ai voie să cumperi decât dacă stai aici!

Mădălin Hodor și-a început demersul exemplificând cu o poveste care ar părea stranie dacă nu ar fi fost trăită de mulți dintre români.

”Imaginează-ți că intri într-un supermarket pentru a-ți lua salam. Odată ajuns la casă ai parte de următoarea conversație: -Buna ziua, buletinul. -Buletinul? De ce? -Buletinul. Aveți domiciliul în București? – Nu. – Atunci îmi pare rău nu aveți voie să cumpărați salam aici. -Dar de ce? -Hai tovarășu’ nu face pe deșteptu’ că vine imediat Miliția! Du salamul la loc și la revedere! Nu e voie! Nu ești din București nu ai voie sa cumperi de aici! E lege. Următorul! Daca ți se pare absurdă situația poți fi liniștit. Nu ți se poate întâmpla așa ceva astăzi, pentru că nu mai trăiești în comunism. Daca ți se pare că situația de mai sus nu era reală înseamnă că ai ascultat prea mult poveștile lui tataie nostalgic, ai auzit poveștile ălora care beau in fata scării, ai prieteni care ți-au povestit prostii și nu ai învățat nimic despre comunism în școală. La 19 octombrie 1981 Consiliul de Stat al RSR a emis un decret prin care era interzis cetățenilor români să își procure alimente din alta zonă decât cea de reședință. Principiul se numea “autoaprovizionare teritoriala”. În 1989 un bucureștean avea dreptul la 200 grame salam pe lună. Dacă se găsea”, a început Hodor cu ”un adevăr pe zi despre comunism”.

”Noi nu școlarizăm fiii dușmanilor! Următorul!”

Despre felul în care se făcea admiterea la facultăți și accesul la educație pe bază de dosar bun, este o altă postare făcută de Hodor. Cum erau excluși cei din familiile românilor considerați ”dușmani ai poporului”, chiar dacă își ispășeau pedepsele, Hodor realizează o altă situație care nu e ipotetică, a fost trăită de români.

”Imaginează-ți că vrei să faci o facultate. Ai note bune, ai mari speranțe legate de viitorul tău. Te-ai înscris și ești chemat la secretariat, unde are loc următoarea discuție: – Buna ziua, v-am chemat că să vă informăm că nu puteți susține examenul de admitere la facultatea noastră. – De ce? – Nu aveți dosarul bun. – Cum nu e bun? Am depus toate actele cerute, am note foarte bune. – Nu asta e problema – Dar care? – Tatăl dumneavoastră a fost deținut politic. -Bine, dar ce legătură are cu mine? Tata a fost amnistiat. – Nu se poate tovarășe. Noi nu școlarizăm fiii dușmanilor! Următorul! Daca situația de mai sus ți se pare absurdă fii liniștit. Astăzi nu ți se poate întâmpla așa ceva pentru că nu mai trăiești în comunism. Daca ți se pare că situația nu poate fi reală înseamnă că ai ascultat prea mult poveștile lui tataie nostalgic, ai auzit de la ăia care beau in fata scării, ți-au povestit prostii prietenii sau nu ai învățat nimic despre comunism in școală. În regimul comunist stigmatul social se aplica paușal tuturor membrilor familiei celui care era considerat “dușmanul regimului”. Copiii foştilor deţinuţi erau împiedicaţi să intre la facultăţi, pe baza interdicţiei de „fii de exploatatori” sau „duşmani ai poporului”. Facultăţile umaniste (Litere, Istorie, Filozofie, Drept) le erau inaccesibile. Unui fost deținut politic, chiar după terminarea pedepsei și eliberare, i se permitea să lucreze doar în „munca de jos”, refuzându-i-se dreptul de a reveni la locul de muncă de dinaintea arestării. Studenţilor şi elevilor întorşi din detenţie le era interzis sã îşi mai continue studiile începute, fiind obligaţi să îşi aleagă alte profesii”, scrie Hodor.

Vacanțe în străinătate? Niet!

Acum, dacă vrem să călătorim în țările UE, ne trebuie doar buletinul și bani de drum. Cândva, depășirea granițelor țării era un vis aproape imposibil de realizat pentru majoritatea românilor. Tot Mădălin Hodor ne ilustrează raportarea autorităților comuniste la dorința de a călători a cetățenilor Republicii Socialiste România:

”Imaginează-ti că vrei sa faci o excursie în străinătate. Vrei să îți petreci vacanța împreună cu familia. Nu trebuie să fie Paris sau Londra, tu vrei în Grecia sau Bulgaria. Faceți cerere la Direcția de Pașapoarte și sunteți convocați pentru o discuție: – Buna ziua, am analizat dosarul dumneavoastră și vă informam că cererea a fost avizată negativ. – Cum negativ? – Adică nu aveți voie să mergeți în Grecia. – Dar de ce? Am depus toate actele, suntem o familie de muncitori, nu vrem decât o vacanță cu copiii. – Nu se poate tovarășe – Pai de ce? – Uitați care e treaba, nu faceți pe prostu’! Aveți aviz negativ de la Securitate. Aveți rude stabilite în Canada, nu prezentați garanții că vă întoarceți. – Dar măcar până în Bulgaria! Am strâns bani. – Dar țara noastră ați vizitat-o tovarășe? Că avem o țară frumoasă cu de toate. Munte, mare. Ia mergeți la Sovata, sunt bilete prin sindicat. Vizitați toată țara noastră și după aia veniți cu pretenții să mergeți afară! Următorul! Daca situația de mai sus ți se pare absurdă fii liniștit. Astăzi nu ți se poate întâmpla așa ceva pentru că nu mai trăiești în comunism. Daca ți se pare că situația nu poate fi reală înseamnă că ai ascultat prea mult poveștile lui tataie nostalgic, ai auzit de la ăia care beau în fața scării, ți-au povestit prostii prietenii sau nu ai învățat nimic despre comunism în școală. În regimul comunist dreptul la liberă circulație era interzis. Cetățenii români nu puteau merge nicăieri în lume fără aprobarea autorităților. Dacă aveau rude stabilite în străinătate sau dosar la Securitate li se interzicea ieșirea din țară. La fel în situațiile în care “garanțiile de întoarcere” în țară după ieșire nu erau considerate suficiente. Avizul Securității era necesar pentru orice tip de călătorie în străinătate, inclusiv în cazul burselor de studii. Mii de români au încercat să fugă din țară în perioada comunistă, mulți dintre ei fiind uciși de către grăniceri, s-au înecat în Dunăre sau au fost capturați și condamnați la închisoare pentru “trecerea frauduloasă a frontierei de stat”, exemplifică Hodor.

Practica agricolă sau muncă forțată pentru copii

Școala începea, în septembrie, cu ceea ce se numea practica agricolă a elevilor, despre care mulți își amintesc cu nostalgie. Ce era, de fapt?

”Imaginează-ți că mergi la școală în septembrie. Ești bucuros că îți vei revedea colegii și prietenii. Crezi că vei începe cursurile. Dar nu se întâmplă asta. În loc sa intri în clasă ești încolonat în careu și auzi: -Pionieri, de mâine școala noastră va merge la recoltat porumbul. Toate clasele 5-8 se vor prezenta începând de mâine dimineață la școală pentru îmbarcarea în autobuze. Vom merge pe câmp. Să vă aduceți mâncare de acasă. Școala noastră își va aduce contribuția la realizarea planului agricol! Dacă situația de mai sus ți se pare absurdă fii liniștit. Astăzi nu ți se poate întâmpla așa ceva pentru că nu mai trăiești în comunism. Dacă ți se pare că situația nu poate fi reală înseamnă că ai ascultat prea mult poveștile lui tataie nostalgic, ai auzit de la ăia care beau în fața scării, ți-au povestit prostii prietenii sau nu ai învățat nimic despre comunism în școală. În perioada comunistă copiii erau folosiți la munci agricole pentru a suplini lipsa de forță de muncă, lipsă pricinuită de politica de industrializare forțată. Mii de elevi și studenți, unii cu vârste pornind de la 10 ani, erau duși zilnic, indiferent de vreme, pe câmpuri pentru a culege porumbul, cartofii, roșiile etc. Munca forțată era mascată sub denumirea de “practică agricolă”. Nu exista niciun fel de protecție a muncii, se făcea un instructaj vag, iar accidentele erau frecvente. O zi de muncă la câmp era de 8 ore, la care se adăuga drumul cu autobuzul. “Practica agricolă” dura în medie 3 săptămâni la începutul fiecărui an școlar. Activitatea nu era retribuită sau evidențiată în niciun fel, fiind considerată “o îndatorire patriotică”. Eficiența folosirii muncii forțate a copiilor în timpul regimului comunist nu a fost niciodată demonstrată. Imaginea copilului obosit și murdar, cu geanta de la masca de gaze trecută peste umăr (geanta era folosită pentru pachetul de mâncare și apa pe care le luai de acasă) este o imagine cu care cei care au făcut “practica agricola” se pot identifica”, este o altă exemplificare a perioadei comuniste făcută de Mădălin Hodor.

Istoricul Mădălin Hodor este decis să continue cu ”un adevăr pe zi despre comunism” pentru că simte că este nevoie ca noile generații să cunoască și traismul acelei epoci, pentru a nu fi seduse de propaganda antidemocratică care circulă tot mai des în media și online.

”Nu mă așteptam să am atâtea reacții la ideea cu postările despre comunism. Îmi scriu oameni în comentarii, îmi trimit povestiri și documente în privat și pe mail. Zeci de cazuri, fiecare vorbind despre un anumit tip de abuz, zeci de povești din comunism. Vă mulțumesc. Chiar sunt impresionat. Chiar există nevoia să exorcizăm monstrul. Nu vă faceți griji. O să o facem împreună, așa cum trebuia să o fi făcut în 1990. Dacă o făceam atunci, nu ne spunea un puști de 16 ani ce bine era în comunism. Dar nu e târziu nici acum”, este promisiunea făcută de Mădălin Hodor.