Concediul anual de odihnă reprezintă un drept al salariaților, iar angajatorii sunt obligați să îl acorde în anul calendaristic corespunzător. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.

Salariații nu pot fi convinși să renunțe la concediul de odihnă, nici să accepte limitarea acestuia.

Potrivit legii, durata concediului de odihnă este de minimum 20 de zile lucrătoare, acest aspect fiind stabilit în contractul individual de muncă.

Codul muncii precizează că acesta se efectuează “în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale”. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor.

Când poate fi scurtat concediul de odihnă

Codul muncii prevede motivele din cauza cărora salariatul nu poate efectua intergral concediul de odihnă, în anul în curs: dacă incapacitatea temporară de muncă se menține pe întreaga perioadă a unui an calendaristic; dacă incapacitatea temporară de muncă, concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru îngrijirea copilului bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă anual, caz în care acesta se întrerupe, urmând ca salariatul să efectueze restul zilelor de concediu după ce a încetat situația de incapacitate, iar când nu este posibil urmează ca zilele neefectuate să fie reprogramate; dacă, la cererea salariatului, concediul de odihnă este întrerupt, pentru motive obiective; dacă angajatorul a rechemat salariatul din concediul de odihnă, în caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența salariatului la locul de muncă, cu respectarea obligației de a suporta toate cheltuielile salariatului și ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum și eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă.

În astfel de situații, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începand cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.

Astfel, angajatorii au obligația de a acorda salariaților concediul de odihnă neefectuat în anul 2020, până la finele lunii iunie 2022.

Zilele libere prin lege nu se pot scădea din concediu!

De reținut este faptul că sărbătorile legale în care nu se lucrează și zilele libere plătite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual. De asemenea, preavizul acordat de angajator în vederea concedierii și concediul de odihnă nu se pot suprapune, având scopuri diferite.

Post Views: 112