Amin

Campania electorala e in toi. Brusc, intelegem ca a inceput sa se ascuta lupta. Ne vorbesc de coruptie, de drepturile semenilor, de ipostaza lor de aparatori ai adevarului, ca si cum aceste fenomene sociale n-ar fi existat pana in aceasta campanie electorala. E o mancarime cum nu s-a mai vazut. Se fac intelegeri, acorduri, aliante, uniuni. False afisari, care stim cu totii ca nu vor tine decat pana la trecerea raului. In cel mai bun caz. Pentru ca, in multe situatii, in valtoarea apelor se arunca unii pe altii, se imbrancesc, se calca in picioare, se face orice pentru a trece pe malul celalalt, fara a se tine cont ca este doar un mal, nimic mai mult. Se tes urzeli, intrigi, se rup legaturi vechi, se pierd prietenii – toate pe fondul afisarii ostentative, de pe stalpi,de pe ziduri sau de pe garduri, de pe cer, a ceea ce sunt in realitate. Brusc reinventeaza -doar in vorbe- valori, credinte, biserica, familia, bunul simt. Cunosc candidati care doar din patru in patru ani calca pragul unui lacas de cult, dar nici atunci pentru mantuire, ci pentru a castiga pe moment simpatie. Renunta la oameni pentru a castiga voturi. In spatele cuvintelor nu se mai ascund oameni sau sentimente, ci numere. Convertesc cu indarjire, tot ce au mai bun pentru a face calcule, a aduna, a numara. Si uita cu desavarsire ca poti castiga o lume intreaga, dar ce folos daca iti pierzi sufletul. Am redescoperit recent un crez conceput de un grup de calugari de la Manastirea Optina din Rusia. Cati oare dintre cei care candideaza il cunosc? Si dintre cei ce il cunosc, ma intreb cati oare il pot simti? Reproduc un scurt fragment: „Doamne, da-mi puterea sa primesc cu sufletul linistit tot ceea ce imi va aduce ziua de maine. Iar cand asupra mea vor veni imprejurari neasteptate, ajuta-ma sa nu uit ca Tu le-ai trimis. Da-mi puterea sa lucrez cu tarie si intelepciune in comunitatea din care fac parte, fara sa amarasc pe aproapele meu. Amin”.