Pensionarii apeleaza la mijloace extreme de imprumut din cauza veniturilor mici. Sunt principalii clienti ai caselor de amanet.
Pensiile mici ii obliga pe foarte multi pensionari din Zalau sa apeleze la serviciile caselor de amanet. Cu o saptamana sau doua inainte de plata pensiilor, dupa ce si-au platit darile catre stat, utilitatile si si-au cumparat medicamente, batranii raman fara bani. Neavand timp sa astepte pentru indeplinirea tuturor formalitatilor legate de un eventual imprumut la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, acestia isi scot bijuteriile de familie din casete si dau fuga la casele de amanet. „Se intampla tot mai des sa raman fara bani cu o saptamana inainte de pensie. Intrucat nu am de la cine sa ma imprumut, imi duc la amanet unul dintre cele doua lantisoare de aur pe care le am amintire de la parinti. Imediat ce-mi primesc pensia, ma duc sa mi-l rascumpar. M-a batut gandul sa-l las acolo, dar pana la urma m-am razgandit si l-am rascumparat cumva” ne-a declarat pensionara Ileana Talos. Alti pensionari ajung sa-si amaneteze bijuteriile pentru a-si cumpara medicamente. „Mi-am amanetat verigheta ca sa pot sa-mi iau leacurile pentru inima. Sunt foarte bolnav si nu am avut timp sa mai astept sa-mi iau medicamente compensate. Pensia am primit-o peste patru zile asa ca n-am platit prea mult dobanda. Alta solutie nu aveam” recunoaste Gheorghe Seichei, alt pensionar.
Pensionarii – cei mai buni clienti, dar si cei mai corecti
Sumele imprumutate de pensionari nu sunt foarte mari. „Pensionarii vin cu bijuterii de cateva grame. Prefera sa imprumute 200-300 de lei. Probabil si din cauza ca nu lasa garantii foarte valoroase, iar imprumuturile nu sunt foarte mari, acestea sunt mai usor de returnat. Daca n-ar fi pensionarii cred ca demult am fi inchis afacerea”, ne-a declarat patronul unei case de amanet de la Galeriile Meses. Preferam sa imprumutam pensionari pentru ca isi rascumpara bijuteriile. Nu are nici un rost sa tot dam bani si sa ramanem cu kilograme de aur pe gat. Folosim o parte din el ca materie prima, dar nu are rost sa blocam atatia bani in el. Pentru noi ar fi ideal ca toti clientii sa returneze banii si dobanzile aferente”, ne spunea angajata unei case de amanet din spatele restaurantului Zahana. La polul opus al pensionarilor se afla tinerii. „Foarte multi tineri vin la noi, iau banii si nu se mai intorc niciodata dupa bijuterii, mai precizeaza angajata. Parca nici nu i-ar interesa ca le pierd. Probabil ca nu castiga suficient pentru a le rascumpara”.
Ce mai amanetam?
In afara de casele de amanet autorizate mai exista in Zalau, la parterul unor blocuri (vezi in Stadion), persoane care dau bani cu camata si care primesc drept garantie nu neaparat bijuterii, ci si alte obiecte de valoare precum pocale de epoca, mojare vechi, lampadare, chiar si carti. Clientii lor nu sunt neaparat pensionarii. Oameni nevoiasi, majoritatea impatimiti ai alcoolului amaneteaza obiecte de valoare si de cele mai multe ori „uita” sa vina sa le ridice imi spunea unul dintre „colectionari” „Am un lampas vechi de o suta de ani. I-am dat clientului 10 lei. Lampasul valoreaza peste o suta de lei. Ca sa-mi scot banii, trebuie sa ma duc sa-l valorific la Cluj. Ce-i drept raman cu ceva bani in mana, dar sunt si riscuri” se confeseaza colectionarul-camatar din Stadion.

Post Views: 71