Salajeanca Alexandra Pasca are 25 de ani si tocmai ce a publicat o carte despre cel mai bun prieten al omului – cainele. Titlul este cat se poate de graitor – "Cersetor la poarta sufletului". Nimic intamplator. Alexandra este de mica dedicata ajutorarii animalelor fara stapan. Spune ca pana acum a salvat si a ingrijit peste 200 de animale. Si continua sa o faca, din suflet, pur si simplu.

rn

Alexandra scrie demult. Despre tot ce ii este drag, dar spune ca cele mai frumoase povesti ale ei sunt despre animale, "despre oameni cu animale si despre animale cu oameni”. Dupa cinci ani, s-a decis sa publice. A dat peste edituri care au ridicat-o sus, mai sus decat putea ajunge vreodata, si altele care au pus-o jos, mai jos decat a pornit. A ajuns sa o gaseasca pe doamna Mihaela Sipos, redactorul editurii Berg, din Bucuresti, si asa a iesi cartea despre cel mai bun prieten al omului.
Acum, Alexandra se simte straniu cand i se multumeste pentru carte, constienta ca fara oameni buni, fara animale, n-ar fi dat un interviu despre o carte. E totul datorita lor.
Nu neaga ca si-ar dori ca lumea sa cumpere cartea. Vrea sa ajunga cartea exact unde vor oamenii sa ajunga, unde o duc ei. Iar pana acum cartea i-a adus ce nici macar nu tine minte sa fi cerut, oameni mai mult decat extraordinari; cea mai mare satisfactie este ca acum, exact acum, intr-un colt de lume un om citeste povestea celui mai bun prieten al ei. E cel mai frumos sentiment. Alexandra crede ca a citi o carte e si un fel de a-i arata autorului ca-l iubesti, fara sa-i spui nimic. Ea asta a simtit din partea cititorilor ei.

rn

Educatia, nu diploma, face un om frumos

rn

Alexandra s-a nascut la data de 5 ianuarie 1994, in Simleu Silvaniei, orasul in care a si locuit pana acum 4 ani. A studiat la Liceul Industrial "Iuliu Maniu", profil Economic, din Simleu Silvaniei. Dupa casatorie s-a mutat la sat, la 7 kilometri de Simleu, in Uileacul-Simleului.
“Nu am studii superioare si nici sute de diplome. Pentru mine a contat prea putin. M-am lovit in viata de oameni cu multa scoala si prea putina educatie. am vazut oameni de nimic cu facultate si oameni simpli ce aveau doar putere de munca si o dorinta de a face doar bine in jurul lor", spune Alexandra.
Asa a vrut si ea sa fie, un om simplu, iar adevarata valoare sa-i fie pusa in suflet. Au ajutat-o mult cei mai buni prieteni, cainii.
De mic copil, Alexandrei i se parea normal si omenesc sa salveze animale si sa le poarte de grija. Considera un lucru foarte firesc sa mângâie un caine al strazii ori sa-i ofere jumatate din cornul ei. Spune ca in povestea asta poate sa includa educatia primita de la parintii ei.

rn

Numarul cainilor nu e prea mare; oamenii
care ii abandoneaza sunt prea multi

rn

"Am avut cel mai mult 19 caini. Dar am invatat ca oricât as salva eu, omenirea tot bolnava e. Noi, cei care incercam sa facem din lume un loc mai bun pentru animale, stim ca abia apoi va fi si un loc mai bun pentru noi, dar nu toti oamenii vor sa inteleaga asta. E greu. Cainii nimanui nu pot fi toti ai unui om, doar pentru ca el a ales sa-i salveze. Cred ca de fapt nu ne luptam cu numarul prea mare al cainilor, ci cu faptul ca oamenii care abandoneaza se inmultesc pe zi ce trece”, ne spune Alexandra.
Acum, Alexandra are acasa, in Uileacul Simleului, opt caini si o pisica. “Patru dintre ei sunt in permanenta cu noi, acasa, in excursii si in lume, fiind de talie mica ori mai batranei".
Alexandra reuseste sa ofere animalelor strictul necesar (vaccin, sterilizari, hrana si mici tratamente), avand un sprijin important din partea sotului ei, pentru ca s-a intamplat si ca acesta sa fie la un moment dat singura sursa financiara. Pe oamenii care au sustinut-o cu gandul si cu o vorba buna, ii considera tot un fel de sprijin.
“Uneori, un simplu cuvânt, il face pe un om sa creada ca mai poate si chiar sa reuseasca, sa stie ca daca vreodata o sa cada, daca nu-s oameni sa-l prinda, sunt cei care o sa-l ridice, iar pentru mine, acestia sunt cei mai importanti. Mi-s straini toti, dar imi locuiesc in suflet. Chiar sunt minunati oamenii pe care i-am câstigat datorita acestor povesti care au dus si la aparitia cartii”, spune Alexandra.

Post Views: 175