Mi-am amintit zilele aceste de Silviu Brucan, care prin anii ’90 susţinea faptul că pentru a scăpa de metehnele comunismului ţara are nevoie de cel puţin 20 de ani. L-am considerat atunci aproape cu toţii pe Brucan drept un nebun care nu ştie e vorbeşte. Astăzi cu stupoare trebuie să constatăm că Brucan a fost cam optimist in profeţii. Mi-am amintit zilele acestea de politologul din Dămăroaia, ajungandu-mi la urechi o altă declaraţie de data aceasta făcută de un secretar de stat din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Adrian Rădulescu, despre viitorul agriculturii Romaniei. Rădulescu afirma: „Mai avem nevoie de 15-20 de ani pentru a ajunge la o agricultură performantă” Dacă in urmă cu 20 de ani m-am indoit de vorbele lui Brucan, astăzi nu mă mir de cele ale lui Rădulescu. Constat incă o dată cu tristeţe cat de departe suntem noi romanii şi din punct de vedere agricol, comparativ cu europenii. Ceea ce ne doare cel mai tare pe noi este isăşi existenţa unei diferenţe mari, late, vizibile cu ochiul libe dintre noi şi alte ţări europene. Ca ţară ieşită din comunism era natural să existe diferenţe de dezvoltare faţă de ţările vestice indeosebi. Intr-un fel era planificarea lui Ceauşescu şi in alt fel markeingul capitalist. Numai că deosebirea intre noi şi ei ar fi fost mai explicabil să se regăsească cu precădere in domeniile „grele precum tehnologie, construcţii de maşini, cercetare ,poate chiar şi comerţ. Agricultura, ţinand cont de potenţialul şi specificul Romaniei ar fi trebuit să aibă cel mai puţin de recuperat. In realitate simţim cu toţii zi de zi cum agricultura a rămas cenuşăreasa economiei in timp ce alte domenii cum sunt telecomunicaţiile şi comerţul s-au dezvoltat exponenţial in ultimii 20 de ani. De aceea mahnirea noastră este şi mai mare. Am fi putut face, dar n-am făcut…Poate ne vom trezi in al doisprezecelea ceas şi vom invăţa mai repede din greşelile trecutului, astfel incat doar peste caţiva ani să constatăm cu bucurie că secretarul de stat s-a inşelat.