Căderea părului (calviție, alopecie) poate afecta atât scalpul, cât și întreaga suprafață a corpului, și poate fi temporară sau permanentă. Este o afecțiune ereditară, produsă de schimbări hormonale, sau poate fi o afecțiune medicală ori o manifestare fiziologică ce intervine odată cu înaintarea în vârstă. Alopecia afectează atât bărbații, cât și femeile, însă are o frecvență mai mare la bărbați.

Calviția se referă, în general, la pierderea părului de la nivelul scalpului. Pierderea părului ereditară, odată cu înaintarea în vârstă, este une dintre cele mai frecvente cauze de chelire. Anumite pesoane preferă să nu intervină în procesul de calviție, în timp ce altele încearcă să o mascheze prin intermediul coafurii, purtării pălăriilor, perucilor sau, ultima soluție inovativă, transplantul de foliculi de păr. De asemenea, se pot încerca și tratamente care să împiedice căderea părului sau să stimuleze creșterea acestuia.

Oamenii pierd, în mod normal, 50-100 de fire de păr pe zi, însă inobservabil, pentru că, în aceeași măsură, cresc alte fire de păr care înlocuiesc pierderile. Căderea părului este notabilă atunci când nu mai există echilibru iar firele noi nu le mai pot acoperi pe cele pierdute. Printre cauzele responsabile pentru instalarea alopeciei, amintim antecedentele familiale – cea mai frecventă cauză a alopeciei androgenice, cu profil feminin sau model masculin; schimbări hormonale datorate sarcinii, nașterii, menopauzei sau patologiilor tiroidiene sau alte afecțiuni medicale care pot determina calviție temporară sau permanentă (alopecia areata – o boală cu mecanism imunologic care cauzează apariția unor pete pe scalp, la nivelul cărora nu mai există fire de păr, sau impetigo – o infecție a scalpului, care se caracterizează prin tulburarea de smulgere a șuvițelor de păr); administrarea de medicamente sau suplimente alimentare (tratament administrat în cancere, artrită, depresie, boli cardiace, gută sau hipertensiune arterială); radioterapie la nivel cranian (se pierd firele de păr, cu preponderență în zonele iradiate); șocul emoțional și stresul; tratamentele excesive aplicate părului sau coafarea agresivă; alimentație deficitară.

În majoritatea cazurilor, calviția este ereditară. În mod evident, această formă a afecțiunii nu poate fi prevenită. Însă există câteva forme de chelire care se pot preveni, dacă luăm anumite măsuri: adoptarea unor mișcări blânde asupra părului, utilizarea unei perii de păr cu dinți fini, evitarea pieptănării părului ud și scoaterea din rutină a tratamentelor agresive asupra părului. Nu neglijăm nici protecția podoabei capilare, față de expunerea la razele UV. Renunțarea la fumat are un efect benefic în prevenirea alopeciei. După administrarea chimioterapiei, în cazul cancerelor, sfătuiește-te cu medicul curant despre posibilitatea utilizării unui dispozitiv specific de răcire a scalpului, pentru a preveni căderea părului.

Printre manifestările acestei boli, cele mai des întâlnite sunt: subțierea firului de păr; pete circulare sau neregulate pe scalp, cu fire pierdute; pierderea bruscă a părului (după șoc emoțional); căderea părului de pe toată suprafața corpului (post-chimioterapie); pete fără păr care se prelungesc până la nivelul scalpului (impetigo-păr rupt, roșeață, inflamație). Diagnosticul poate fi stabilit în urma unei consultații dermatologice, reumatologice sau de medicină internă.

Dacă vorbim de tratament, anumite tipuri de alopecie pot fi tratate medicamentos, pentru a obține acolo unde este posibil o reversibilitate a bolii sau încetinirea acesteia.

Dacă calviția este cauzată de o afecțiune preexistentă, se recomandă administrarea tratamentului corespunzător patologiei respective. Alopecia ereditară poate fi tratatată prin admistrarea unor medicamente ce conțin spironolactonă; finasteride sau minoxidil, în funcție de prescripția medicului dumneavoastră.

Post Views: 100