Nu cu multa vreme in urma, o delegatie de apicultori din Franta s-a aflat in localitatea Almas, mai exact au vizitat gospodaria d-lui ing. Alexandru Ilutan, interesandu-se in mod deosebit de activitatea sa apicola. De ce tocmai in Almas? Pentru simplul motiv ca inginerul Ilutan aplica tehnici moderne in stuparit, este consecvent in aceasta activitate, iar francezii au venit cu gandul sa-i intinda o mana de ajutor pentru rentabilizarea la maxim a indeletnicirii. Au fost incantati de sistemul multietajat al stupilor (de altfel, singurul de acest gen din Salaj), dar si de numarul familiilor de albine. Cu toate ca sotii Ilutan detine 250 de familii de albine, francezii i-au recomandat sa-si sporeasca prisaca la cel putin 400 de stupi, cum spuneam, pentru o mai buna eficientizare.
De fapt, la asta s-a gandit si Alexandru Ilutan, mai cu seama dupa ce a fost promovat Programul National de Dezvoltare Rurala si la dispozitia romanilor au fost puse fonduri europene nerambursabile. Deocamdata, a intocmit un proiect pe Masura 112 si intentioneaza sa achizitioneze aparatura pentru usurarea muncii, mai cu seama in perioada pastorala. Nu-i usor sa detii 250 de familii de albine, sa le ingrijesti si sa obtii numai produse ecologice. Spun asta pentru ca dupa marturisirea d-lui Ilutan, “in prisaca noastra nu se aplica tratamente cu antibiotice, nici cu alte medicamente care ar putea influenta calitatea produselor finite (miere, polen, laptisor de matca)”. Pasiunea pentru apicultura isi are radacini adanci in familie. Alexandru Ilutan isi aminteste de bunicul sau care crestea albine in cosnite din papura. Tatalui sau, Ioan Ilutan, i s-a inmanat diploma de apicultor de catre prof. I. Muresan de la Institutul Agronomic din Cluj-Napoca. “Printr-o conjunctura fericita, cand aveam 11 ani, marturiseste Alexandru Ilutan, marele apicultor C-tin Hristea, presedinte al Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, m-a invatat sa recoltez laptisor de matca. De stuparit pe cont propriu m-am apucat pe vremea studentiei, cu cinci familii de albine. La ora actuala nu poti face apicultura care sa-ti aduca profit, dupa…ureche”. Diplomele de excelenta si de onoare acordate de Asociatia Crescatorilor de Abine din Romania sunt si ele dovada in acest sens. Desigur, familia Ilutan are si alte surse de venituri (o ferma de oi, un micro complex comercial), dar la suflet tot apicultura ramane. Sotia lui Alexandru Ilutan, Viorica Maria “se pricepe mai bine si are mai multa rabdare cu albinele”, sustine sotul. Aflu ca e pasionata de campaniile pastorale, fie la salcam, fie la rapita ori floarea soarelui. Daca din diferite motive rateaza o…iesire, nu are liniste zi si noapte. Nu-i mai mare bucurie pentru ea decat aceea de a se afla printre lazile cu stupi, de a verifica starea de sanatate a albinelor, de a recolta polen, miere ori laptisor de matca. Se bucura ca si fiul lor, chiar daca-i de profesie economist, are mare tragere de inima pentru albinarit. Intentioneaza sa depuna un proiect in acest sens pentru accesarea fondurilor europene. La Almas, in familia Ilutan pasiunea pentru albinarit se transmite asadar din generatie in generatie. Mai mare decat profitul pe care il aduce apicultura este dragostea pentru aceste plapande fiinte, care daca ar disparea ar duce la moartea a mai bine de jumatate din fauna si flora planetei.

Post Views: 67