Un om se simtea mereu apăsat de greutățile vieții și s-a plâns unui renumit maestru spiritual:

  • Nu mai știu ce să fac! Această viață este insuportabilă.

Maestrul a luat o mână de cenușă și a lăsat-o să cadă într-un pahar plin cu apa de băut, pe care îl avea pe masă, spunând:

  • Acestea sunt suferințele tale.

Toată apa din pahar s-a tulburat și s-a murdărit. Maestrul a aruncat-o. Apoi a luat o altă mână de cenușă, la fel cu cea dinainte, i-a arătat-o omului, apoi s-a dus la fereastră și a aruncat-o în mare.

Cenușa s-a împrăștiat într-o clipă și marea a rămas exact cum era mai înainte.

  • Vezi? A explicat maestrul. În fiecare zi trebuie să decizi dacă ești un pahar cu apă sau marea.

Prea multe inimi mici, prea multe suflete șovăitoare, prea multe minți mărginite și brațe amorțite. Una dintre lipsurile cele mai serioase ale timpului nostru este curajul. Nu îndrăzneala stupidă, temeritatea inconștientă, ci adevăratul curaj care, în fața oricărei probleme, te face să spui liniștit: ”Undeva există cu siguranță o soluție, iar eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, o voi găsi!”

(Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)