Agro-strategia

Daca pana nu demult, la auzul unei noi strategii (proiect, plan de actiune) ne strepezea gura si ni se starneau toate supararile, acum parca ceva din toate acestea ne lipseste. Cele mai „odioase” pentru auzul colectiv, dar si cele mai des invocate, sunt strategiile pe termen scurt, mediu si lung. Indiferent de continut, acestea au facut din discursul oficial o sursa inepuizabila de clisee lingvistice si tot atatea motive pentru ca lumea agricola sa se aleaga cu un soi de alergie greu tratabila. Cu ce s-a ales agricultura dupa atatia ani de nesfarsite strategii? Mai cu nimic. Sau poate cu speranta ca intr-o buna zi se vor gasi resursele umane si materiale pentru ca planurile si planificarile sa fie aplicate in practica agricola de zi cu zi. Si, totusi, de unde mai ieri nu puteai respira de atatea strategii si declaratii umflate cu iluzii, astazi nu le mai avem nici pe acestea. Cele cateva rabufniri oficiale ale prezentului sunt mai mult reactii la articolele aparute in media, care evident critica incoerenta, chiar si la nivel declarativ, precum si lipsa unor politici agricole cu adevarat realizabile si de care acest sector are atata nevoie. Una dintre marile noastre nerealizari strategice este tocmai desfacerea. Facilitarea accesului pe piata. Protejarea si promovarea productiei interne. Asigurarea, macar a necesarului intern din propria agricultura si nu din surplusul altora. Strategii, strategii, strategii. Un fel de bla, bla, bla, cu multe poticneli. Am putea vinde mult si bine dar noi ne-am ales cu putin si prost platit. Precum Agro-strategia, care mai intii ne deschide o portita, iar apoi ne tranteste usa in cap. Pentru Dezmeticire..