Dragi cititori, mâine, întreaga creștinătate de rit bizantin și latin sărbătorește, după două săptămâni de post și rugăciune, Adormirea Maicii Domnului.

Termenul ”adormire” este cel mai vechi care se folosește cu privire la sfârșitul vieții Fecioarei Maria. Sărbătorirea acestui eveniment a fost decretată pentru Orient în secolul al VII-lea de către împăratul bizantin Maurițiu. În același secol, sărbătoarea este introdusă și la Roma de către un papă grec, Sergiu I. Începând cu secolul VIII, termenul ”adormire” este înlocuit cu un alt termen mai expresiv, ”Asumpțiune”, ”Ridicare”.

Cărțile canonice sunt sărace în informații în legătură cu ultimii ani petrecuți pe pământ ai Maicii Domnului, în schimb, scrierile apocrife sunt foarte bogate în amănunte.

Potrivit tradiției, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălțarea la cer a lui Iisus și a fost înștiințată de îngerul Gabriel de ziua în care va trece la cele veșnice. Apostolii au fost aduși în chip miraculos din locurile unde vesteau Evanghelia, pentru a-și lua rămas bun de la Maica Domnului. Excepție a făcut apostolul Toma care nu a fost de față la înmormântare, dar, prin harul lui Dumnezeu, acesta se învrednicește să ajungă la mormânt după câteva zile de la îngropare. Deschizând mormântul, trupul Maicii Domnului nu a mai fost găsit, ci doar giulgiul, semn că trupul ei fusese ridicat la cer.

Mormântul Maicii Domnului a fost identificat în Ierusalim, chiar dacă se crede ca ea a murit la Efes, locul unde a trăit o vreme după înălțarea lui Iisus. Convingerea că Maica Domnului a trăit o perioadă la Efes, împreună cu apostolul Ioan, este confirmată de Irineu și Eusebiu de Cezareea.

Dragilor, această sărbătoare trebuie privită cu speranță! Fără bolta unui cer încreștinat, pribegim fără noimă în suburbiile acestei vieți. Credința ne dă garanția că aceia care rămâm fideli învățăturii cristice, așa cum a rămas Maria, se vor bucura de același itinerar al învierii și al înălțării.

Fecioara Maria a fost un model exemplar de virtute și a trăit o viață eroică pe pământ, atârnându-și mereu existența de învățătura Fiului Său. Datorită acestei apartenențe la Christos, moartea ei a devenit o înălțare, o scară către cer.

Popoarele creștine o prețuiesc astăzi pe Fecioara Maria, luând-o ca model accesibil de trăire. În mulțimea de sanctuarii mariene din lume, lângă altarele bisericilor, în viața cotidiană a oamenilor, dar și-n inima celor dornici, Maica Domnului continuă să se reveleze, să cheme sufletele la convertire, să împletească stratageme divine care conduc la cunoașterea Fiului său.

Să înălțăm și noi o rugă și un imn de recunoștință către tânăra evreică ”plină de har” și ”binecuvântată între femei”, cea care și-a câștigat toate meritele de a fi glorificată între toate popoarele.

La mulți ani celor ce-i poartă numele!

Post Views: 9