Romanul este conservator. Un brand cunoscut devine un nume generic pentru toata categoria de produse similare fabricate sub alte nume. Plafarul va ramane plafar in mintea cumparatorului de cea-iuri chiar daca a incetat sa mai existe, pentru ca guvernul i-a vandut brandul. Compania s-a zbatut o perioada in insolventa, iar in 2007 a fost vanduta de autoritati pentru suma de un milion de euro. Guvernul a hotarat ca nu mai este considerata companie nationala si i-a fost redusa drastic activitatea. Nu se va mai ocupa decat de prelucrarea ceaiului si a cafelei si mai are un singur punct de lucru, la Cluj Napoca. La inceputul lunii a venit la redactia noastra Vasile Marchis, un culegator de plante medicinale in varsta de 73 de ani, din satul Ciocmani. Cum centrele de preluare din Zalau, Simleu, Cehu, Hida, Sarmasag s-au inchis toate pe rand, Vasile Marchis era suparat ca trebuie sa apeleze la tot felul de intermediari din alete judete, care ii ofera un pret de nimic pe plantele culese. Plafar nu este singurul brand romanesc care a disparut. Cu totii ne amintim de ghetele Clujana, de pasta de dinti Cristal, de sucurile Cico si Brifcor, marcile de tigari romanesti Carpati si Marasesti, sapunul Cheia, bicicletele Tohan, pantofii de Guban, Perdelele de Pascani. Candva produse ravnite de toti romanii, si vandute „pe sub mana”, azi aproape nu mai exista pe piata. Nu putem sa nu amintim ca, in trecut, a avea bocanci Clujana era o mandrie nu numai in tara, ci si peste hotare. Totusi, cateva branduri din perioada comunista au reusit sa reziste si sa se reinventeze, in ciuda concurentei acerbe. Vorbim de Arctic, produsele Farmec, ciocolata Rom. Cu un marketing bun, si cu increderea in brandul care le-a consacrat, aceste produse se gasesc si sunt apreciate inca pe piata. Nu trebuie decat putin fler unor investitori curajosi care vor sa profite de conservatorismul romanilor si de incredrea in brandurile vechi, consacrate, pentru a scoate din nou pe piata marcile romanesti care au disparut incet-incet de pe raftu-rile magazinelor.