Redacția
Atat susţinătorii reformei din spitale cat şi opozanţii sunt de acord că este nevoie de o reorganizare a instituţiilor sanitare. Insă modul heirupist in care este făcută lasă loc la multe interpretări. Să trăiţi puţin şi să muriţi bine,chiar in chinuri şi fără anestezie, că-i pe bani. Iar banii trebuie direcţionaţi in alte părţi, ca de pildă spre frunza Elenei Udrea. Aici a ajuns Romania după ce a ales de două ori memorabilul slogan băsescian „Să trăiţi bine!”. Am ajuns să vedem cum conaţionalii noştri mor in faţa unor spitale desfiinţate fără nici o logică şi in mare grabă. Ministrul Sănătăţii susţine că decizia desfiinţării spitalelor „neprofitabile” este bună. Seară de seară asta face pe anumite posturi de televiziune, argumentand că dacă nu putem face 400 de spitale să arate bine, măcar să rămanem cu 200 bune. După această logică a trecut la inchiderea spitalelor şi expulzarea bolnavilor care au fost lăsaţi pe drumuri ori trimişi cu taxiul la alte instituţii sanitare. La fel, medicii rămaşi fără locuri de muncă au fost trimişi verbal la alte instituţii sanitare, unde li s-a inchis uşa in nas ca şi cum ar fi fost nişte cerşetori. Totul a culminat cu moartea a doi oameni, care mai aveau ceva de trăit, in faţa spitalelor inchise. In faţa guvernanţilor, aceşti oameni condamnaţi să moară in chinuri nu există, deşi işi plătesc contribuţiile. Incă suntem la inceputul reformelor şi nu e deloc tarziu pentru mai multe nenorociri. Nenorocirea cea mai mare este că oamenii aflaţi departe de marile aglo-merări urbane dotate cu spitale nu au la indemănă nici medici de familie, pentru că prea puţini acceptă să profeseze in mediul rural; nu au la indemană nici ambulanţe, pentru că acestea din diverse motive ajung greu, şi, in esenţă, nu au acces rapid decat la uitare şi la moarte.
Andreea Mureșan
