Iuliu Suciu
Sute de salajeni, profesori, oameni de cultura, oameni politici, fosti elevi, fosti colegi, l-au condus vineri pe maestrul Iuliu Suciu pe ultimul drum. Zece preoti au incercat ultima impacare aici pe pamant cu Atotputernicul. Si nu ne indoim de reusita. Statura sa morala demna, sufletul sau nestafidit ne face sa credem ca de acolo de sus ne priveste cu acea calda si nedisimulata dragoste. Chiar daca urcusul spre groapa era anevoios si caldura mare, intreaga asistenta a tinut sa azvarle asa cum e datina la romani, un pumn de tarana peste sicriul seniorului, in semn de adio si vesnica piosenie.

Cineva, Atotputernic si Stapanitor, a decis ca Iuliu Suciu, unul dintre formatorii si pazitorii culturii salajene de mai bine de o jumatate de veac sa paraseasca acest taram. Putea mai ramane, pentru ca mai aveam inca multa nevoie de el. Ne consolam insa cu gandul ca lucrarile sale il vor trece in nemurire. Lucrarile sale, care au prins si idee si fapta. A plecat printre ingeri seniorul Iuliu Suciu, dupa ce a le-a aratat, aici, pe pamant, drumul in viata, miilor, poate zecilor de mii de elevi, dupa ce a format o scoala salajeana a valorilor si performantelor. Inca de la terminarea Facultatii de Litere din Cluj a facut cunostinta cu meleagurile salajene, repartizat fiind ca profesor in Starciu. De aici a fost stramutat in urbea de pe Somes, la Scoala Medie din acea vreme.Cativa ani mai tarziu respectiva unitate de invatamant fost „botezata” Liceul Teoretic. Aici, sub indrumare lui Iuliu Suciu a aparut prima revista scolara „Lyceum”, publicatie distinsa la faza nationala a revistelor redactate de elevi. Dupa infiintarea judetului in 1968, a fost cooptat in corpul de inspectori scolari, si totodata profesor la Liceul Pedagogic din Zalau. Toata viata a avut vocatia de a forma si modela constiinte. Asta l-a si determinat sa refuze cu o eleganta de invidiat anumite functii in structurile politice ale vremii. Ani indelungati a fost director la Liceul nr.1 din Zalau, director adjunct si director plin la Liceul Pedagogic. In acea vreme si datorita si lui Iuliu Suciu, a luat fiinta Seminarul Teologic din Zalau. Protopopul Ioan Pop povestea ca dupa ce a umblat pe la toate scolile din Zalau pentru a i se oferi un spatiu in vederea infiintarii unei clase de seminar si a fost refuzat peste tot, deznadajduit a ajuns si la Iuliu Suciu. Mirarea si bucuria protopopului s-au revarsat din vasele lor, cand directorul de la Liceul Pedagogic, Iuliu Suciu (fiu de preot si el) i-a spus bun-venit in incinta unitatii de invatamant pe care o conducea. In cea mai tulbure perioada a democratiei noaste originale, adica imediat dupa 1989, Iuliu Suciu, la cererea populatiei, a devenit primul primar al municipiului Zalau. Sase luni a condus destinele orasului de la poale de Meses, neremunerat. Gandul sau era tot la catedra, la care s-a intors pentru a daltui in sufletul tinerei generatii o constiinta profunda si nepatata.
In anul 1977, impreuna cu cativa logoditi cu muzele a pus temelia Cenaclului Literar „Silvania”. A fost o rampa de lansare pentru multi poeti si prozatori salajeni, a fost un mediu de slefuire a talentelor, a fost o scoala creatoare de valori. Timp de 30 de ani a fost presedinte al cenaclului, mentor al sau.De opiniile sale critice, de indrumarile sale a tinut cont si semnatarul acestor randuri, inainte de a-si duce lucrarile la editura. Datorita stimei si multumirii pe care i-o purtam, intr-una din carti i-am dedicat un poem. In afara de multele culegeri de texte de limba romana, profesorul Iuliu Suciu a coordonat antologia de versuri pentru elevi „Zbor I” si „Zbor II”. In 2008, selecteaza 30 de nume de creatori care au frecventat Cenaclul „Silvania” si editeaza culegerea de versuri „Poeti salajeni” (Editura „Silvania” Zalau). In momentul plecarii dintre noi avea sub tipar o carte substantiala, o antologie de aforisme, cugetari si maxime. La ultima discutie avuta cu seniorul Iuliu Suciu, acesta imi spune sa pregatesc cateva poeme pentru ca in toamna intentioneaza sa editeze volumul II „Poeti salajeni”.
Pentru seniorul Iuliu Suciu „Marea Trecere” a ajuns la final intr-o marti seara, chiar saptamana trecuta. A plecat, nu in intuneric, ci spre o mare de lumina, acolo unde il asteapta alti membri ai cenaclului, alti logoditi pentru totdeauna cu muzele, care si-au sfarsit si ei „Marea Trecere”, ca slujitori ai cuvantului. Stefan Goanta, Horia Ciovarnache, Valentin Mesesan, Adrian Velichi, Doru Goron, Valentin Daraban, Eugen Teglas, Eugen Bulugea. Si iata ca lor li s-a alaturat, maestrul, dirijorul, pentru ca nu cumva acolo in vesnicie sa cante fals.
VIDEO:

Post Views: 75