Redacția
Trăim intr-o lume in care constrangerile sociale ii refuză femeii dreptul la feminitate. Sunt totuşi semne şi certitudini care vestesc inflorirea naturii ei delicate. Paradoxul acestei situaţii vine din structura specială a sufletului femeii, din darul pe care l-a primit de la Dumnezeu in clipa naşterii. Atunci cand a inţeles că nimeni şi nimic nu o poate impiedica să-şi ţină puiul in braţe a devenit cea mai liberă făptură de pe pămant. Atat de liberă incat işi permite luxul speranţei, chiar şi atunci cand ameninţarea că maine va fi viaţa neinchipuit de grea, devine o chestiune de stat.
Nu cred să fie dovadă de mai adancă inţelepciune ca detaşarea de deznădejde, sărăcie şi umilinţă şi implicarea cu toate puterile in susţinerea vieţii pe care a adus-o pe lume. Lecţia de supravieţuire pe care femeile o scriu şi o rescriu in fiecare zi intr-un absolut anonimat are loc in fascinantul circuit al naturii, unde teama nu-şi prea are rost.
Luna martie promite, contrar apa-renţelor, trezirea frumuseţilor care mai dorm captive in muguri. Intr-un fermecător consens, femeile implinesc un ritual sublim al intampinării Primăverii, confiscand a opta zi pentru sărbătoarea lor. Din fericire , Ziua femeii nu mai are de mult o conotaţie oficială. Ea este, categoric, doar răspunsul, momentul ridicării frunţii in faţa vieţii, pe care le-o randuiesc de regulă bărbaţii, uitand că sunt născuţi din durerile femeii.
A opta zi de martie redescoperim frumuseţea femeii dincolo de aparenţele unei veselii excesive, un model uman in care fragilul şi forţa sunt delicat ingemănate.
