Renumitul dr. Ioan Puscas, savant salajean cu recunoastere internationala, s-a stins din viata azi noapte (in noaptea de vineri 3 aprilie spre sambata 4 aprilie), la varsta de 83 de ani.
In cei peste 50 de ani de activitate ca medic si om de stiinta, dr. Ioan Puscas s-a impus cu cele peste 600 de lucrari stiintifice, 42 de brevete de inventie si 126 de descoperiri medicale.
Practic, toate medicamentele moderne pentru ulcer deriva din medicamentul descoperit in 1973 de dr. Ioan Puscas, renumitul Ulcosilvanil. Fie ca se numeste Pantoprazol, Omeran, Nexium, Controloc, toate au la baza aceeasi substanta activa din Ulcosilvanil, medicamentul minune recunoscut pentru o rata de vindecare de aproape suta la suta. Doar prudenta il facea pe dr. Puscas sa spuna ca aceasta rata este undeva peste 90 la suta. Cand se descoperea Ulcosilvanilul, ulcerul se trata doar chirurgical.
Imediat dupa descoperirea medicala fabuloasa, Puscas primea de la o importanta companie americana, Cyanamid, din New York, o oferta de colaborare de doua milioane de dolari. Doctorul Puscas a ales sa ramana acasa, in Salaj.
Pana ieri si-a desfasurat activitatea la spitalul care îi poartă numele în localitatea Șimleul Silvaniei. Dr.Ioan Pușcaș este de altfel primul Cetațean de Onoare al orașului Șimleul Silvaniei, pe care l-a făcut cunoscut în toată lumea.
Ioan Pușcaș s-a născut în localitatea Treznea (Sălaj), la 10 iulie 1932.

Ceremonia de inmormantare va avea loc luni, 6 aprilie, la Treznea.

Dr. Puscas, asa cum s-a descris el insusi

Este imposibil sa rezumi in paginile unui ziar personalitatea si viata doctorului Ioan Puscas. Asa ca am ales sa redam cateva aspecte pe care ni le-a relatat chiar el, considerandu-le relevante si inedite, la intalnirea pe care a avut-o cu redactorul nostru Iulia Labo in 2013, cand doctorul Ioan Puscas a fost prezent din nou la Congresul Mondial de Gastroenterologie din Orlando, Florida, cu doua lucrari care i-au fost apreciate ca descoperiri noi in medicina. Puscas era de altfel invitat in fiecare an la aceasta manifestare stiintifica, cea mai importanta in domeniu, organizata de Asociatia Americana de Gastroenterologie. Lucrarile erau descoperiri stiintifice prioritare pe plan mondial facute de colectivul de cercetatori de la Simleu condus de Ioan Puscas, profesor la Universitatea din Oradea, doctor Honoris Causa si, printre altele, si membru al Academiei de Stiinte a Statelor Unite.
In martie 2013, la Simleu Silvaniei intalneam o persoana uimitor de joviala. Un savant hatru. Citeai imediat un om care nu are ce regreta, pentru ca tot ce a facut in viata a fost bun. Am aflat mult mai multe decat ne-am asteptat.

Un tanar razvratit

Pentru ca avea simpatii politice care nu se potriveau cu ideologia comunistilor, la numai 16 ani “viziteaza” inchisoarea si este detinut politic. Sistemul era ostil cu cei care ridicau probleme, asa ca la 17 ani Ioan Puscas intampina dificultati cand vrea sa mearga din nou la scoala. Incearca la gimnaziul Simion Barnutiu din Zalau, unde profesorul Lolici este temator si il refuza. Isi incearca sansa apeland la fostul sau profesor Farcas, pe atunci inspector general. Farcas il cunoaste pe tanarul razvratit si stie sa interpreteze altfel cazierul care remarca “firea recalcitranta” si recomandarile “pentru reeducare”, asa ca ii cere lui Lolici sa-l ia la scoala. Bineinteles ca la final este unul din premiantii scolii. Dar…acuma-i acuma. “Pe mine nu ma primesc astia la facultate pana-i haul”, se gandeste Puscas la cazierul lui. Se desparte de prietenii care se duc fara probleme la studii, constient ca, in conditia lui de proscris, nu va fi acceptat. Viitorul geniu al medicinei se duce la Gostat sa se faca normator. Numai ca directorul de acolo stie si el cine-i Ionel si ca nu una de normator la Gostat e treaba lui Puscas. “Du-te si lupta”. Ionel se duce la tribunal sa-si faca rost de un cazier numai bun de mers la facultate. Isi incearca norocul. Dupa doua-trei ore de stat la coada, functionarul il expediaza repede. “Fosta-i condamnat?” “Nuuu…” “Bravo, poftim”, ii da o semnatura pe un cazier alb care-i deschide calea spre munca ce avea sa-l consacre.

N-a fost niciodata usor

“Tata nu avea mare folosinta din munca cu ciocanul”, ne povesteste Ionel al caoaciului din Treznea. Dar batranul venea la piata in Timisoara. Cu faina, cu fasole, si din ce aduna ii dadea si baiatului de carti. O vorba buna de la cineva il ajuta pe Ionel sa ajunga la o intreprindere de mobila, unde lucreaza doi ani. Venitul il ajuta sa-si termine studiile. Vine vremea repartitiilor. A fost bun in facultate si poate sa-si aleaga post in Timisoara. Numai ca Puscas vrea la Plopis, pur si simplu. Se insoara aici. Are doi copii. Dar rectorul de la Timisara insista si il cheama sa-l faca profesor. Nu prea vrea Puscas sa plece de acasa. Dar un orar bun, cu doua deplasari pe saptamana, il tenteaza pe medicul salajean. Mai cu trenul, mai cu caruta, ba isi ia si o motocicleta, Puscas face naveta. Intemeiaza Centrul de Cercetari si Asistenta Medicala de la Simleu. Ulcosilvanilul descoperit de Puscas vindeca ulcerul cu o rata de succes de peste 90 la suta. Asa ca vestea miracolului se duce repede in toata tara. Universitatea din Oradea pune la un moment dat ochii pe profesor. Il obtine si dupa doi ani de activitate este prorectorul Universitatii care avea 17 facultati. Opt ani este prorector. De spus ca Ioan Puscas a scos 50 de doctori in medicina si mai avea 15 pe care ii pregatea.

Bate Ceausescu la usa

“Intr-o buna zi, bate cineva, cioc-cioc, la usa. Deschid si cand il vad… Sa traiti tovarasul secretar general!. Secretar general ii fratemeuï!, spune oaspetele care lui Puscas i se paruse ca nu-i nimeni altul decat Nicolae Ceausescu. Tot aia in situatia data. Tot de un Ceausescu este vorba. Ceausescu care ii spune ca a fugit de pe masa de operatie si ca vrea sa se vindece de ulcer. Endoscopie pe loc si… vindecare in optsprezece zile. Multumit Ceausescu de tratament, dar nu prea-l incanta conditiile in care se face medicina la Simleu. Asa ca nu trece o luna de la plecarea lui Ceausescu si la usa lui Puscas bate alta somitate a socialismului. Prim secretarul Tulai Laurian. Are treaba, nu are timp de stat, asa ca il invita scurt pe Puscas la o plimbare cu masina prin Simleu. “Am ordin sa-ti alegi loc de spital”. Luat prin surprindere, Puscas arunca o privire prin oras si da cu ochii de CAP. Indiferent ce-i acolo locu-i bun, se bate palma. CAP poate fi oriunde. In 85, spitalul care astazi se cheama Spitalul Orasenesc Prof. dr. Ioan Puscas era gata. Se repeta o istorie anteriora, dar la alta scara. Primul spital, fratele mai mic al celui de acum, s-a facut mai demult, prin 74, cand Ceausescu a fost iarasi binevoitor dupa ce Puscas l-a vindecat pe fostul consilier sef al lui J.F. Kennedy. Atunci a venit si primul ambasador american pana la Simleu Silvaniei. “L-am tamadit ca la carte”, isi aduce aminte Puscas. Toate astea au privilegiat Simleul, care primea o portie mai mare de benzina si alimente in vremurile grele ale comunismului. Dar cel mai bine era pentru cercetarea pe care Puscas o conducea la Simleu. Cu munca multa si conditii favorabile, medicina din Simleu dadea rezultate de nivel mondial. “Si lucram ca nebunii”, isi aduce aminte Puscas. Marile reviste de specialitate publicau frecvent rezultatele de la Simleu.

Dr. Puscas a adus si sportul de performanta in  Salaj

Munca de cercetare dadea rezultate. Iar cand vrei rezultate in medicina , echipa de volei te incurca. Pentru ca la Simleu erau conditii mai bune, si sportul a dat rezultate tot la Simleu. Echipa care s-a nascut la Plopis si care la inceput avea si un nume pe masura ambitiilor ei, Recolta Plopis, a fost pastorita de Puscas si a facut performanta dupa ce a fost mutata la Simleu. Aici si-a schimbat si numele. Prima data in “Cooperatorul”. N-a facut mari progrese cu denumirea, dar odata ce au aparut rezultatele si-a meritat numele de “Silvania”. Pentru ca “mancau tot timpul de cercetare medicala, m-am scapat de ei”, spunea dr. Puscas cu umor. Un telefon la elita responsabililor din Zalau. Convocarea la Simleu. Vin toti. “Oameni buni, hai sa facem un proces verbal. Va dau voua echipa”. Cuvinte magice. Greii Zalaului s-au bucurat ca niste copii. “Aveau o sala de sport si nu aveau nimic acolo”. Steaua si Dinamo mancau bataie la Simleu. Silvania era campioana balcanica. Era suficient pentru Simleu. Nu de alta, dar incucau cercetarea stiintifica… Asa s-a ales Zalaul cu un cadou care i-a facut renume in sport. Puscas era si el multumit ca-si poate vedea de treaba.

(vezi video alaturat)

revenim cu detalii

Post Views: 401