O serbare campeneasca

Poate om fi stiut candva ceva, dar acum nu le avem nici cu miscarea sindicala. Nu le au nici liderii sindicali sau fac pe nestiutorii. Spun asta pentru ca grevele nu si-au atins scopul. De fapt erau putini cei care credeau ca s-ar putea altfel. Mai marii sindicatelor sunt convinsi si ei ca banul vorbeste si daca ne luam dupa ce scrie presa in ultimele zile, n-am avea nici un motiv sa le plangem de mila. Unii vor spune ca sunt doar minciuni pentru a-i discredita, dar modul in care au organizat miscarile greviste cu care s-au laudat duce la concluzia ca, asemeni guvernantilor, s-ar cuveni sa-si vada de treaba si liderii de sindicat. Ies la iveala lucruri jenante, multe la limita legii sau dincolo de ea, si, desigur, este vorba tot despre bani. Si nu putini. Poate nu vom sti niciodata cum s-au cheltuit, dar odata cu vremuirea vremurilor ne va fi dat sa le povestim nepotilor si stranepotilor nostri ca in anul de gratie 2010, poporul atacat direct la buzunare si jecmanit a participat in numar mai mic decat s-ar fi cuvenit la ceea ce s-a dovedit a fi o serbare campeneasca. S-a spulberat aproape totul, in conditiile in care chipul suferintelor reale ale oamenilor adusi la limita saraciei a palit in fata imaginii de petrecere. Numai ca ponoasele sunt ale noastre, ale tuturor, si nu ne foloseste la nimic nerecunoasterea ca in urma cu sase luni l-am votat din nou pe actualul sef al statului, ori ca, de suparare, dam vina pe voturile romanilor din diaspora.