Ca mai tot sectorul zootehnic, si apicultura romaneasca se afla in…deriva. Nu s-a scufundat deocamdata dar este in deriva de grad… zero. Motivele le stim cu totii. Nu vom vorbi, despre pretul mierii care este cu un sfert mai mic decat in anul 2000, despre mimarea acordarii unor subventii producatorilor apicoli, ori despre imposibilitatea de rentabilizare a investitiei pentru tinerii apicultori. Sunt probleme atat de cunoscute printre crescatorii de albine incat au devenit sablon. In cele ce urmeaza vom aborda direct problema polenului. Motivele sunt simple: acest produs este suportul energetic pentru metabolismul albinei, asigurand inmultirea, cresterea si dezvoltarea ei; este un supliment nutritiv proteic deosebit pentru viata si sanatatea omului si nu, in ultimul rand, pentru ca judetul Salaj este cel mai mare producator de polen din tara, asigurand peste 50 la suta din productia de polen a Romaniei. Acest fenomen nu este intamplator. Avand in vedere formele de relief (ses, deal, munte) apicultorii salajeni si-au dat seama ca exista conditii foarte propice pentru productia de polen. Asa ca si-au canalizat atentia si preocuparile spre aceasta latura, punand pe planul doi productia de miere care presupune mult mai mult efort cu etapele pastorale si cu lipsa suprafetelor intinse de culturi (floarea soarelui, rapita, etc). Din spusele d-lui Stefan Costea, directorul Asociatiei Crescatorilor de Albine – Filiala Salaj, aflam ca inca din anii 1980-1990, apicultorii salajeni s-au specializat in productia de polen, devenind cei mai renumiti din tara. De fapt a fost si o conjunctura deosebit de favorabila deoarece Institutul de Cercetari Apicole din Bucuresti in colaborare cu alte institute de cercetare si ameliorare din zootehnie, au reusit elaborarea unui program stiintific prin care tineretul bovin dupa lactatie era tratat cu polen, fiind astfel obtinute sporuri mari in crestere. Cererea era mare, iar apicultorii salajeni si-au rentabilizat stupina prin productia de polen. Pretul polenului era stimulativ si reprezenta contravaloarea a 3-4 kilograme de miere. Atunci, Salajul producea intre 40-60 tone de polen anual. Dupa ‘90, fermele de tineret bovin au disparut una cate una, iar productia de polen a cunoscut mari fluctuatii. Piata de desfacere a devenit tot mai slaba, tot mai greoaie, cu pret foarte mic pentru polen si cu plati foarte intarziate. Directorul Costea este ingrijorat ca la ora actuala, in depozitul ACA -Filiala Salaj exista o cantitate apreciabila de polen (5 tone) iar evidentele releva faptul ca mai exista aproximativ 10 tone la apicultorii din judet (din productia slaba a anului 2008) care nu poate fi valorificata. Ce-i drept, marii producatori de polen din Spania (2000 tone anual) si Franta (2500 tone anual) au invadat depozitele comunitatii europene, iar Romania, cu circa 100 de tone de polen anual, nu reprezinta mare interes. Doar facem parte din UE. In loc de concluzie, Stefan Costea murmura ca pentru sine: “Romanul in general si in speta micul fermier apicol salajean, specializat in microferma sa, atestat cu diploma si inregistrat la DSVSA conform normelor europene, nu poate gasi desfacere pentru acest produs natural deosebit de valoros. Totusi, daca romanul ar consuma zilnic miere si polen cat cetateanul german (statistic) Romania nu ar mai avea cum sa exporte polen si miere.Aceste produse abia ar ajunge pentru intern”.

Post Views: 109