Iubiti credinciosi, duminica de azi, a lasatului sec de carne, este, in randuiala anului bisericesc, cum se spune la finaxar, o amintire si o traire a dreptei Judecati a lui Dumnezeu. Din orice reprezentare a Judecatii din urma, precum si din simpla citire a textului (Matei 25, 31-46) se desprinde, ca idee si ca imagine dominanta, Dreapta Judecata, care se poate talmaci astfel:
Este generala. Se spune in Evanghelie: „Se vor aduna inaintea Lui toate neamurile (25, 32) si toate starile de oameni”. Si nu numai credinciosi, ci si ceilalti care traiesc dupa glasul constiintei sau in alte religii: „Fie deci ca e judecat cineva dupa lege, prin Hristos va fi judecat, fie fara lege, iarasi va fi judecat prin El” (Sfantul Maxim Mantuitorul Filocalie III pag.59).
Este universala. Aceasta privind faptele care vor face toate, bune sau rele, obiectul judecatii din urma. Iar sentinta nu va fi numai de pedeapsa, ci si de rasplatire.
Este integrala. La Judecata din urma, fapta rea se pedepseste in intregime de cei vinovati de ea, iar fapta buna se rasplateste in intregime in toti cei ce au merit de ea. Ca sa intelegem lucrurile, trebuie sa precizam ca in orice fapta a unui om sunt prezenti cu vina sau cu merit multi, incepand cu parintii si cu educatorii pana la cei din momentul savarsirii ei. La judecatile omenesti nu se poate realiza dreptatea de a se pedepsi toata vina, in toti, atat din lipsa de cunostinta, cat si din imposibilitatea practica de a-i avea pe toti de fata. Si iata ca si aici se adevereste cuvantul ca „ceea ce nu-i cu putinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu”.
Dreapta judecata este anuntata de mai inainte in Evanghelie. Si nu numai ca e anuntata, ci sunt aratate si criteriile dupa care se vor face: faptele milei. Caci „flamand am fost si mi-ati dat sa mananc, insetat am fost si mi-ati dat sa beau, strain am fost si m-ati primit, gol am fost si m-ati imbracat, bolnav am fost si m-ati cercetat, in temnita ati venit la mine” (V. 35-36), le va spune celor de-a dreapta. Iar catre cei din stanga va rasuna asprimea cuvantului Sau: „Caci flamand am fost si nu mi-ati dat sa mananc, insetat si nu mi-ati dat sa beau…” (V. 42-43).
Pe linia acestei dreptati, Fiul Omului a realizat cea dintai Judecata a omului in Patima Sa, in fiinta Sa pe cruce. Aceeasi dreptate dumnezeiasca va suferi Fiul Omului si la Judecata din urma, dar nu prin sulita, piroane si spini, ci prin nesfarsita si nemasurata Sa mila. Sa zicem toti in incheiere, iubiti credinciosi: Cand vei vrea sa vii sa faci judecata dreapta, dreptule Judecator, sezand pe scaunul maririi Tale… atunci sa-ti fie mila de noi si sa ne invrednicesti, Hristoase, in partea celor mantuiti, ca un milostiv. Amin.

Post Views: 130