Redacția
Monografia “Cizer 800”, lcrare pe care Petru Galis – fiu si dacal al satului Cizer – o va lansa in data de 8 septembrie 2019, cand va fi aniversata implinirea a 800 de ani de la atestarea documentara a localitatii, ne prezinta aspecte valoroase si inedite ale istorei salajene.
rn
Am prezentat in editia din 11 martie documentarea lui Petru Galis despre atestarea Cizerului si ne oprim astazi la un nou crâmpei din istoria localitati, centrat pe personalitatea revolutionarului Horea. Popasul istoric este la anul 1715, cand a avut loc un puternic incendiu, care a mistuit tot satul, inclusiv biserica. Satenii nu si-au parasit locul, ci si-au refacut gospodariile. in vecinatatea sudica a CIZERULUI, in CIUCEA, salasluia HOREA, priceput dulgher, pe care acestia l-au angajat sa le faca o noua Biserica. Iar Petru Galis ne relateaza cu amanunte.
„El se tragea din familia Nicula sau a Niculestilor din Albac – arata Nicolae Densusianu in monografia „Revolutiunea lui Horea in Transilvania si Ungaria…” – si adevaratul sau nume era Vasile Nicula, dupa cum singur ne declara in testamentul sau. Iar numele Ursu era numai o numire secundara, ce primise in familie, in locul numelui de botez Vasile. O datina particulara exista la taranii din Muntii Abrudului ca, adeseori, parintele (capul) de familie, in locul numelui de botez da fiului sau numele de „Ursu” si cu numele acesta figureaza taranul in toata viata sa in familie si in societate. Asa se intâmplase si cu Vasile Nicula, capitanul revolutiei din 1784. Iar numele Horea era un singur epitet popular ce i-l dase muntenii pentru deosebita pasiune ce o avea dânsul sa horeasca (doineasca), pentru farmecul si puterea cântarilor sale.
Despre viata sa inainte de 1779, se stie cu siguranta numai atât ca petrecuse mai mult timp in comuna Ciucea din Comitatul Clujului, la un unchi al nevestei sale. Dar si aici mizera soarta a taranului misca inima lui. Sentinta Forului dominal (judecatorie comunala) din 1783 il inculpa ca facuse agitatii si intre jelerii statului de aici, carora le promisese ca-i va scapa de impozitul personal, dar n-a putut sa obtina nici un rezultat. (…). Horea era casatorit, pe sotia dânsului o chema Ilina si avea doi copii, unul Ion, in etate de 19 ani, care fu si dânsul vicecapitan pe timpul revolutiei, si altul, Luca, in etate de 16 ani.”
Satenii Cizerului auzind despre Horea ca este un mare mester l-au angajat sa le construiasca o noua biserica. Locul constructiei l-au stabilit in apropierea locului celei vechi, câtiva metri mai sus, pe dealul numit Coaste. Materia prima a fost lemnul de stejar adus din locul numit Colt. Spun batrânii ca dupa ce Horea a planuit biserica s-a dus in padure si a insemnat arborii trebuinciosi, care erau asa de grosi (50 – 70 cm in diametru) incât abia au fost adusi cu trei perechi de boi. Se spune, deasemenea, ca pentru a nu se sparge rotile de la tilegi sub greutatea lor, taranii au pus in locul rotilor cu spite si obezi roti taiate din butuci de lemn sau au legat bustenii cu lanturi si i-au târât.
Vorbind cu satenii mei despre Horea, un om vârstnic (tolas Ioan, al Bonii) spunea ca in copilaria lui in locul Colt nu mai era padure, dar ici si colo ramasese câte o butuza (cioata) pe care stateau si mâncau in timp ploios (pastori fiind cu vitele sau oile), ca pe o masa. Dovada, deci, ca in locul respectiv fusese o padure falnica. Tot satenii afirma ca Horea isi facuse o ascunzatoare intr-o scorbura de rachita de pe malul Vaii Cizerului, unde sa se poata ascunde in eventualitatea ca ar fi urmarit de trimisii stapânirii sa-l caute.
Pentru ridicarea bisericii Horea a lasat aici o echipa condusa de Nicula Ion al Neamtului (care poate fi considerat cizerean pentru faptul ca si astazi traiesc in Cizer o multime de dulgheri si tâmplari – deci meseriile respective sunt stravechi aici) iar el venea din când in când sa execute lucrarile mai dificile, pentru ca mai avea si alte lucrari in antrepriza, in imrejurimi.
„Biserica, o intruchipare a traditiilor arhitectonice maramu-resene si transilvanene, a fost construita in intregime din lemn, pâna si cuiele si cheia de la intrare sunt facute din acest material. Este o biserica sala fara pridvor, compusa din pronaos, naos si altar, in jurul careia – cu exceptia altarului – se afla un coridor ingust, flancat cu stâlpi sustinuti de arcade. Pronaosul are plafonul orizontal din scânduri groase de stejar. Deasupra lui se inalta zvelt, turnul clopotnitei. Naosul are partea superioara in forma de bolta.
in interior, peretii, pe care s-a aplicat pânza groasa de sac sunt zugraviti. Probabil zugraveala este mai târzie si apartine unor mesteri transilvaneni al caror nume nu se cunoaste. De jur imprejurul cladirii, in exterior au fost executate lucrari de sculptura, pe la jumatatea peretelui se afla un minunat cordon in basorelief. Cele mai frumoase si mai bogate ornamente sunt la intrare. Ancadramentele usii, cu trei rânduri de cordoane, motive florale si geometrice, arcadele cu butoni – toate dovedesc o mare maiestrie artistica, model de arta populara in lemn.
Deasupra usii, la intarea in pronaos meserii au sapat in lemn, cu litere chirilice, anul terminarii constructiei: „Ani d …la Hs 1773”. La intrarea in naos exista o alta inscriptie, pastrata numai in parte, pentru ca intrarea fiind prea scunda, s-a taiat din lemn o bucata in forma de arc, care, de altfel, a coincis cu cea mai mare parte a textului. si de aceasta data inscriptia incepe cu „1773” an când lucrarea a fost terminata.
Exista, de asemenea, si o a treia inscriptie deasupra boltei, care pomeneste numele mesterului constructor: „Lucrat Ursu”, adica Nicola Ursu.” (Paul Abrudan, Bicentenarul Bisericii de lemn Horea, Nazuinta, An VII, nr. 737, joi 17 ianuarie 1974, p. 3)
Referitor la inscriptia de la intrarea in naos „1773”, care a fost taiata in parte, vreau sa mentionez ca, stând de vorba cu fostul cantor al bisericii din Cizer Ioan Boca (1881 – 1969), acesta a afirmat ca dânsul a taiat putin din partea de sus a usii, fiindca era prea scunda si barbatii trebuiau sa se aplece prea tare la intrarea in naos.
rn
Vom reveni in editiile viitoare cu frumoasele dezvaluiri din monografia pe care pregateste Petru Galis pentru o frumoasa aniversare a 800 de ani de atestare documentara a Cizerului.
rn
Barda lui HOREA
rn
Rasuna-ntruna la Cizer
Barda de vestit dulgher
Ce-a plecat din vârf de munte
Alungat de rele multe
rn
Nu putea, de azi pe mâine,
Sa traiasca fara pâine
si-a coborât incet spre tara
Fara cercuri si ciubara,
Dar c-o dorinta amara:
Sa se urce-n munte iara,
Sa faca motilor dreptate,
Fiindca altfel nu se poate!
rn
si, poposind la Cizer
A durat – zvelta spre cer –
O biserica minune
Cum nu este alta- n lume.
PETRU GALIS
Alina Rad
