Functionarimea, specie in pericol
S-au marit salariile bugetarilor. Sa le fie de bine. Pe langa asta s-au adaugat o gramada de sporuri care in unele cazuri echivaleaza cu salariul insusi. Unele sporuri sunt justificate. Sunt militari care se duc la razboi si politisti care se iau sau ar trebui sa se ia de gat cu talharii. Munca unui medic e si ea plina de pericole. Ce mi-a atras atentia rasfoind proiectul legii salarizarii unice este sporul pentru conditii periculoase si vatamatoare care se acorda tuturor functionarilor in cuantum de 15 la suta din salariul de baza. Ce o fi insemnand asta n-am reusit sa aflam. Ar fi intereseant sa aflam argumentarea din spatele deciziei de acordare unui asemenea spor tuturor functionarilor. Ce riscuri implica activitatea desfasurata in Palatul Administrativ ori in Primarie? Intrebam, nu dam cu parul. Lucrul cu si pentru contribuabili este o meserie atat de periculoasa? Sa ne uitam in urma si sa vedem cum pentru atatea proiecte esuate, pentru atatea intarzieri, pentru atatea retrocedari dubioase, stop_coloana pentru atatea executari sau neexecutari ale unor datornici, pentru atatea caiete de sarcini prost intocmite la licitatii, pentru atatea controale ale Curtii de Conturi n-am vazut scos responsabil in prim plan vreun functionar public. In privat, aolo unde se castiga in mare parte salariu minim pe economie, singurele sporuri pe care le primeste muncitorul este urarea „spor la munca” pe care i-o spune patronul mai mult pe un ton care lasa sa se inteleaga ca daca nu-si face treaba va avea probleme. Pana acum, la bugetari nu s-a vorbit nicaieri de performanta, de productivitate, de criterii care in general genereaza cresterile salariale la privat.
