In ultimele saptamani tot mai multi primari se plang de insuficienta fondurilor la bugetele locale si admit ca vistieriile locale s-au cam golit. Domniile lor au temeri serioase ca in perioada urmatoare se vor confrunta cu multe neplaceri in ipoteza ca la nivel central nu va mai avea loc o noua rectificare de buget. Fara bani pentru ajutoarele sociale, asis-tentii personali, plata iluminatului public si, in unele cazuri, salariile personalului din invatamant, sau chiar pentru investitii mari demarate si neplatite, se vor trezi cu lumea in cap. Asta daca nu cumva le surade ideea de a pune lacatul pe usa primariei.
Cum de s-a ajuns pana aici? Unii ar pune totul doar pe seama crizei. Si totusi. Lucrurile nu sunt atat de simple. La o atenta analiza, se poate spune ca dezastrul economic la romani de multa vreme isi putea face intrarea. Pentru cel mai clar si simplu argument ca in tara nu se mai produce nimic, totul se cumpara. Piata romaneasca a ajuns doar punct de desfacere a marfurilor europene. De la Revolutie incoace, rand pe rand, au picat toti colosii aducatori de venituri, care au fost vanduti in pripa, pe maruntis, pentru ca mai apoi sa fie declarati falimentari.
In atari conditii, pare desuet sa vezi cum Tanda si Manda intind mana sa ceara salarii mai mari, cand bugetul statului sta deja la mila imprumuturilor europene, fara a mai avea resurse proprii. Mai mult, par de-a dreptul gretoase pretentiile atator bugetari la cresteri salariale, in timp ce mii de persoane cu handicap, someri iesiti din plata, ori oameni fara venituri din mediul rural. Pentru ca pe unii nu-i satura nici Dumnezeu.

Post Views: 63