Tanti Iulica din Răstoci are 90 de ani şi stă intr-o căsuţă care este pe cale să implinească două secole

Tanti Iulica din Răstoci – Iuliana Câmpean după numele din buletin – tocmai ce a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani. Locuieşte într-o căsuţă, parcă desprinsă din basme, cu acoperiş de paie. Pereţii frumoasei căsuţe vechi de când lumea sunt din bârne, acoperiţi cu lut. Casa datează de circa două secole. Nimeni nu trece pe lângă ea fără să se oprească, să facă o poză sau să o ajute pe bătrâna care locuieşte singură. E acolo o atmosferă de basm. La doi paşi e Someşul, care străbate satul Răstoci, iar de crestele muntoase parcă “te loveşti” în drumul spre satul sălăjean. Simpla, dar frumoasa casă a bătrânei din Răstoci este înconjurată cu arbori seculari cu coroane bogate. În acest decor, casa este o mogâldeaţă. Are doar o cameră de dormit cu două ferestre şi o încăpere micuţă unde Tanti Iulica îşi duce cu optimism şi zâmbetul pe buze traiul la cei 90 de ani împliniţi.
Tanti Iulica este mereu bucuroasă de oaspeţi. Singurătatea a învăţat-o pe Tanti Iulica să-i preţuiască mult pe toţi cei care-i trec pragul. Te întâmpină cu un zâmbet plăcut, cu un optimism aparte şi cu o inimă deschisă. A fost vizitată şi de oaspeţi din Germania, Austria, Franţa, din toată Europa. Toţi cei care trec pe lângă căsuţa de poveste se opresc pentru a o fotografia şi a-i spune bătrânei femei un “bună ziua” sau un “Doamna ajută”.
Casa a răzbit incredibil prin timp. Tanti Iulica ne-a spus că acolo, în 1897, s-a născut tatăl ei. Spune că e atât de demult casa, deodată cu biserica din sat, care datează de la 1828.
Cu un zâmbet larg cum puţini oameni mai au în ziua de astăzi, tanti Iulica ne-a spus că nu este zi în care cineva să nu-i treacă pragul, să nu-i ducă câte o pungă de “fărină” sau o “pită”. “În tătă zî vine câte unu să mă tragă în chip, sau să vadă casa. Mă întreabă dacă îmi trebe bani, da ce să fac eu cu ei? Mă bucur numa că mai poci vedea pe cineva”, ne spune bătrâna.
La cei 90 de ani ai săi, bătrâna spune că nu tyare demult a reuşit să-şi repare acoperişul cu ceva bănuţi pe care-i avea puşi deoparte. “O ţân cât mai pot, că numa atât mai am”, spune bătrâna.

A lucrat la CAP şi îi place să tricoteze
Tanti Iulica a lucrat cât a fost în puteri la Coperativa Agricolă de Producţie (CAP). Are grijă de fiecare bănuţ pe care îl are, stop_coloana economiseşte pentru zile grele, pentru înmormântare, dar şi pentru a putea avea grijă de casă. La cei 90 de ani ai săi nu se mai gândeşte că o să mai vadă pentru mult timp lumina zilei, de aceea se bucură de fiecare zi. După 1989 Tanti Iulica a avut o bucăţică de pământ unde cultiva legume pentru a se putea întreţine. Este o fire deosebită, cum rar întâlneşti. În zilele de iarnă, când zăpada atinge pragul micuţei case, spune că îşi adună gândurile stând la geam şi tricotând câte o dantelă sau o bluză. Chiar dacă are 90 de ani, mătură zilnic căsuţa şi are grijă să nu se păteze aşternuturile şi ştergarele din casă. De la ai săi a păstrat câteva fotografii înrămate pe pereţii camerei unde doarme, alături de icoane. Credinţa îi ţine moralul. Tanti Iulica a plătit unui consătean să semene porumb pentru cele câteva găini pe care le mai are în curte. Mai are şi trei rânduri de cartofi şi câteva legume, ceapă, “ai” (n.r. – usturoi), “porodici” (n.r. – roşii) şi castraveţi. Îi este recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că a putut să aibă grijă de toate şi încă e în viaţă.
Fratele bătrânei a murit în urmă cu 48 de ani, de atunci este singură. Părinţii ei au lucrat ca morari la o moară de pe Someş, dar au murit de tineri.

Senatorul Gheorghe Pop şi vecinii o mai ajută când pot
De fiecare dată când a trecut prin Răstoci, senatorul Gheorghe Pop s-a oprit şi el pe la căsuţa bătrânei. Nu a mers niciodată cu mâna goală. Ba ia dus de-a ale gurii, ba ia dus lucrurui trebuincioase prin casă. Dar gestul o bucură cel mai mult pe bătrâna de 90 de ani, care îi mulţumeşte senatorului “că îşi face tot timpul vreme să se oprească pă la mine”. O mai ajută şi vecinii de peste drum, cu treburi prin gospodărie, ba la sapă, ba la coasă, ba la plivit. Familia Irimuş este sprijinul de zi cu zi al bătrânei.