De ce plangeau afganii? Că au ajuns in Romania

Doi cetăţeni afgani plângeau de mama focului după ce au fost luaţi la întrebări de autorităţi, care i-au găsit la graniţa cu Serbia şi Ungaria, mai exact la Beba Veche. Cei doi imigranţi s-au rătăcit în drumul lor spre Germania şi au ajuns în România. Când le-au spus grănicerii în ce “ţinut al îngerilor” se află, afganii au început să plângă de săltau hainele pe ei ca pe Smărăndiţa Popii după ce a fost mângâiată cu “Sfântul Nicolae”. Au cerut să li se dea posibilitatea să ajungă din nou în Serbia şi de acolo să o ia spre Munchen. Afganii nu doreau să rămână pe plaiul mioritic, unde puteau fi primiţi cu pâine şi sare şi unde sărăcia luceşte precum gheaţa la Bobotează. Ei doreau să ajungă în ţara făgăduinţei, de data asta în Germania, unde nivelul de trai e mai ridicat de cel puţin zece ori decât în România sau alte state europene. Merkel şi trupa sa a ştiut să profite stop_coloana de pe spinarea UE, aducând nemţilor tot ce are mai bun bătrânul continent. Şi afganii ştiau asta. Au ştiut că vor avea cazare cu cearceafuri albe, hrană cât le suportă stomacul, ba unii şi locuri de muncă. E mare discrepanţa între Germania şi România. Dovadă stă şi faptul că peste 30.000 de sălăjeni s-au auto exilat prin ţările mai bogate ale UE, după ce au tras un plâns din cauza sărăciei de acasă. Să te miri de cei doi afgani care au plâns la gândul că au ajuns în România? Doamna Merkel, ia-ţi imigranţii, că ai sărăcit periferia Uniunii Europene. Şi lor nu le place să trăiască prost. Nimănui nu-i place.