Omul care a gătit cina este Însuşi Dumnezeu, Părintele nostru al tuturor. Cina aceasta era ,,împărăţia lui Dumnezeu”, adică o lume a dreptăţii, a frăţietăţii, a iubirii şi a păcii între oameni şi popoare, pe care Dumnezeu voia să o întemeieze pe pământ, după modelul celei din ceruri. Iar casa în care trebuia să aibă loc cina era Biserica creştină, întemeiată de chiar Fiul lui Dumnezeu coborât din ceruri pentru mântuirea lumii. Casa aceasta a fost de la început croită largă şi încăpătoare, încât să cuprindă în ea toate neamurile de pe pământ, pe toţi cei dornici de mântuire. Deosebita cinste de a fi chemaţi cei dintâi la slăvitul ospăţ pregătit cu atâta dragoste, osteneală şi jertfă de către Fiul lui Dumnezeu erau evreii, şi în primul rând conducătorii şi învăţătorii lor. Încă de la începul lor ca neam, ei s-au bucurat de o deosebită atenţie şi purtare de grijă din partea lui Dumnezeu; au fost vestiţi cu mult timp înainte de ceasul cinei, iar pentru a nu avea cuvânt de scuză sau refuz, au fost trimişi la ei slujitori, adică prooroci ca să-i vestească din când în când, ba chiar le-a trimis chemare scrisă, care este Legea Veche. La ceasul cinei, cel din urmă vestitor al Său, Sfântul Ioan Botezătorul, a fost trimis să le aducă aminte de vechea lor chemare şi să-i pregătească pentru întâmpinarea şi primirea după cuviinţă a lui Mesia, care venise deja pe pământ. Dar ce au făcut cei poftiţi? În loc să primească bucuroşi pe Acela care era aşteptarea lui Israil mai întâi şi a neamurilor mai pe urmă, ,,ei au început toţi într-un glas să se lepede”. Cum au încercat ei să se scuze în faţa vestitorilor cinei? Unul şi-a cumpărat moşie, pe care trebuie să o vadă; altul şi-a luat cinci perechi de boi, pe care trebuie să-i încerce; altul şi-a luat soţie. Cu durere a ascultat stăpânul veştile aduse de slujitori, gestul nepoliticos al unor astfel de oameni constituind o ofensă şi o jignire gravă pentru gazdă. Tot astfel, nerecunoştinţa şi orbirea poporului ales au supărat pe Dumnezeu. Sângele nevinovat al profeţilor ucişi stop_coloana şi îndărătnicia evreilor au întors faţa lui Dumnezeu de la ei şi au îndreptat-o către celelalte neamuri, către păgânii de atunci, întocmai cum în pildă, stăpânul trimite slujitorii să aducă pe săracii, betegii, orbii şi ologii de pe străzile şi uliţele cetăţii. Pe cei chemaţi întâi, pe evreii care n-au răspuns chemării, îi mustră Sf.Apostol Pavel:,,Vouă vi se cădea să vă grăim mai întâi cuvântul lui Dumnezeu, dar de vreme ce îl lepădaţi şi nevrednici vă judecaţi pe voi înşivă de viaţa cea veşnică, iată ne întoarcem către neamuri, căci aşa ne-a poruncit nouă DomnulÎ(Fap.Ap. 13,48). Dacă atunci pilda a mustrat pe fariseii şi cărturarii poporului ales şi pe poporul ales, astăzi ea ne mustră pe noi, creştinii de azi, care Îi purtăm numele lui Hristos şi facem parte, numai de formă, din Biserica Lui, dar care fugim de El prin faptele noastre. Domnul ne cheamă la Cina dumnezeiască a Sfintei Împărtăşanii, la ,,Ospăţul StăpânuluiÎ, prin glasul clopotelor, în fiecare duminică şi sărbătoare, dar sunt puţini cei care răspund astăzi la această chemare. Ca şi evreii din vremea Mîntuitorului, cei mai mulţi dintre creştinii noştri de azi se scuză că nu pot veni la Cină, pentru că sunt ocupaţi, fiecare în felul lui: unii cu grija pentru săturarea pântecelui, alţii cu desfătările trupeşti şi dezmierdările înşelătoare ale simţurilor, alţii cu dulceaţa odihnei şi a trândăviei. Pentru un strop de lumească şi trecătoare desfătare, pierdem lucrul cel mai de preţ: părtăşia la ospăţul împărăţiei lui Dumnezeu, slava celor veşnice, mântuirea sufletului. Să nu rămânem surzi şi nepăsători la chemarea: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!”

Post Views: 114