Cum se vota pe vremea lui Ceaușescu

Mulți sălăjeni care și-au desfășurat în perioada so-cialistă activitatea în administrația locală își amintesc că șeful statului nu era ales de mase. Din contră, alegerea președintelui era “apanajul” activiștilor partidului unic, întruniți în Marea Adunare Națională.
Leontin Abraham a ocupat mulți ani fotoliul de edil al comunei Creaca. Abraham își amintește că alegerile prezidențiale nu existau, de fapt, în România socialistă, până când a fost modificată Constituția. Asta pentru că nu exista funcția de președinte al statului. “Exista un Consiliu de Stat și era, într-adevăr, un președinte al acestui Consiliu. Marea Adunare Națională era puterea legiuitoare, Consiliul de Stat emitea decrete normative, echivalente ordonanțelor de urgență de astăzi. Exista și un guvern, un Consiliu de miniștri. După modificarea Constituției, în 1974, s-a înființat funcția de președinte. În mod normal, trebuia să emită doar decrete prezidențiale cum ar fi spre exemplu înaintările în grad. Pe urmă, președintele a început să emită și decrete cu caracter normativ, substituindu-se puterii legiuitoare. Aceste norme cu putere de lege au plasat, astfel, președintele în zona executivă, își amintește fostul primar.
Marea Adunare Națională avea rolul Parlementului de zi. “Erau aproximativ 400 de membri, din care 4 – 5 deputați proveneau din Sălaj. Erau colegii sau circumscripții unde la început candida o singură persoană. Întâi o alegea partidul. Era, de fapt, un simulcaru. Au apărut mai târziu și alte persoane propuse de Frontul Unității Socialiste, stop_coloana singurul organism capabil să depună candidaturi. Acest organism a permis apoi să candideze și celor care nu erau membri ai Partidului Comunist Român. Dacă într-o circumscripție candidau trei oameni, exprimarea prin vot se făcea prin tragerea unei linii peste cel pe care nu-l doreai. Puteai să tregi peste unul, peste doi sau peste toți. Dacă se trăgea peste toți era vot împotriva Frontului Unității Socialiste. Apoi se adunau voturile pentru fiecare în parte. Câștiga cel care avea cele mai puține linii trase peste numele lui.

Buletine de vot cu înjurături

Tot un simulacru era și la alegerea primarilor care erau devotați membri ai partidului unic. Pe multe buletine de vot alegătorii scriau alte nume, ori se eliberau înjurând partidul și statul. După încheierea scrutinului, comisia din circumscripție număra buletinele, înlăturându-le pe cele “periculoase” și împăturând alte buletine în favoarea candidatului. Candidatul unic era “ales” de obicei cu 99 la sută.
Votarea era bine organizată, așa încât nu se putea vorbi de absenteism. Votul nu era o obligație, dar la ora 9.00 dimineața îți băteau în ușă și te îndemnau mai cu bine mai cu rău să mergi la votare.