Daca sunt vazute doua tate strigandu-si de dulce pe seama clostii care a scormonit stratul de ceapa al uneia dintre ele, ori a ibovnicului care a parasit-o pe una si s-a mutat la alta, nu ai ce sa spui decat ca „sunt niste tate!” Nu le poti cere manifestari elegante si nici limbaj elevat in modul in care isi vor varsa fierea, vor da din maini si din alte cele. Cand doi prieteni betivi incep sa se injure, obisnuit pentru ei, intrecandu-se in balacareli, in trecere pe langa terasa in cauza sau birtul ce numai elegant nu poate fi cu eruptia de vorbe din subsolul limbajului, te duci si incerci sa te gandesti la altceva. Dar cand la nivelul statului cuvinte de ordine sunt: corupt, mincinos, plagiator, om slab, cartofor, betiv, hot, lucrurile nu ar trebui privite atat de ingaduitor ca in cazul tatelor si declasatilor. Sa fim bine intelesi, daca grandelui om politic ii place sa foloseasca limbajul care acopera starea de nervi si ura, generate de deranjamente in manifestarile hraparete de a acumula bunuri cu orice mijloace ori preturi, poate sa o faca in garaj sau stop_coloanafumand singur pe balcon, daca nu-i permite consoarta in casa. Dar cand toate porcariile sunt spuse in public, la televizor, ca sa auda intreaga natiune, si conationalii sa spuna in cor „Bravo, asta de barbat! I-a dat in dinti…” e in afara de indoiala ca schimbul de balacareli din fruntea statului tine de o relatie tipica dintre profilul cetatenesc numit neam prost, iar asemenea insi nu ar avea ce cauta la acel nivel al stratificarii politico-social a natiei care totusi nu este o ingramadire de vulgaritate. Astfel purtandu-se cei asezati de noi sa ne reprezinte, nu este de mirare ca suntem vazuti precum ciumatii si cei care vin in contact cu noi nu prea ne iau in serios.

Post Views: 73