Graiul Salajului, impreuna cu Asociatia Universal, a reusit si anul acesta, in preajma sarbatorilor de iarna, sa aduca un strop de bucurie unor copii din familii prea sarace ca sa-l astepte pe Mos Craciun, copii pentru care un cadou de sarbatori este doar un vis frumos. Sunt familii greu incercate, pentru care o paine sau o mana de lemne pentru foc pe timp de ger inseamna speranta zilei de maine. Pentru a avea sarbatori frumoase, le-am dus vineri cadouri in care Mosul a reusit sa puna de la alimente de baza la fructe si dulciuri pentru cei mici.

Florina din Mesteacan a primit pentru prima data in viata cadou de la Mos Craciun
Asa s-a oprit Mos Craciun la intrare in satul Mesteacan, comuna Almasu, la casuta din lut, fara poarta, in curtea in care nici iarba nu vrea sa creasca. Aici, intr-o locuinta pe care cei mai multi ar considera-o umi-litoare, pe o suprafata de sase metri patrati, vietuiesc cinci suflete. Mos Niculae n-a ajuns la Florina (de patru ani), Cosmin (de opt ani) si Rares (de sase ani). si nu e prima data cand se intampla asta. Invatati cu lipsurile, cei trei frati nu si-au pierut speranta si l-au asteptat pe Mos Craciun. Feri-cirea de pe chipul Florinei, fetita blonda cu ochi verzi, a fost de nedescris in momentul in care ne-a vazut la intrare, cu cadouri. Cu sclipiri in ochi, a luat in brate dulciurile, bineinteles. Ii cheama pe cei doi frati, plecati sa caute cateva aschii pentru a incinge focul, si impart frateste darurile. Mama isi duce alimentele in camera din lut si se bucura ca vor avea ce pune pe masa de Craciun. Si Florina ne face o dezvaluire care ne izbeste. Ca Mos Craciun nu a mai fost in nici un an la ei.
La inceputul lunii decembrie, Graiul Salajului a prezentat pe larg situatia acestei familii vitregite de soarta. Zamfira Puscas, care ne-a facut cunoscut cazul din Mesteacan, de la numarul 247, ne spune ca datorita reportajului realizat de noi, directorul de la Protectia Copilului din Bucuresti, dar si o firma privata din Galati „si multi oameni din Salaj si din tara” s-au oferit sa dea o mana de ajutor acestei familii. Sa fie intr-un ceas bun!

Bucurie in camaruta familiei Oros din Simleu
In Simleu Silvaniei, pe Strada Mioritei, la numarul 6, ne asteapta in poarta doi copii infofoliti. Ana are sapte ani si jumatate, iar Florin noua ani. Isi impart dulciurile ca fratii. In ca-mera in care locuiesc cinci oameni, langa soba innegrita de fum tatal o hraneste pe Angelina, mezina familiei, de numai sapte luni. Mama ne spune cu durere in suflet ca inca de pe acum fetita are probleme cu plamanii, din cauza fumului. „Ce sa facem? Nu avem altcumva cum sa ne incalzim”, se resemneaza mama copiilor. Mai bine de o luna de zile, familia Oros din Simleu nu a avut curent. Seara aprindeau cate o lumanare, pentru a fi lumina in casa. Casa e un fel de a spune, pentru ca toata familia se ingramadeste intr-o singura camera, cu doua paturi si o masa in mijloc. Din holul de la intrare au improvizat o asa-zisa bucatarie, unde isi tin cele patru farfurii si patru linguri pe care le au. Baia… e in curte. Cu 800 de lei pe luna se intretin toti. Dupa sarbatori, mama spera ca isi va gasi ceva de lucru. Cu bucurie in glas, mama ne spune ca cele mai fericite clipe sunt cele in care copiii se intorc cu note bune de la scoala. „Numai calificative de foarte bine au”, se mandreste femeia, dupa care isi aduce aminte cu tristete ca nu are cu ce le rasplati rezultatele. De Cra-ciunul acesta, vor avea ce pune pe masa, iar copiii sunt fericiti ca a ajuns Mos Craciun si la ei.

Andrei din Zalau nu stie cine-i Mosul, dar l-a primit bucuros
Cand am ajuns la apartamentul 48 al blocului P 1-4 de pe Aleea Astrei din Zalau, prima impresie a fost ca ne aflam in sanul unei familii absolut normale. Dincolo de aparente, membrii familiei Serban traiesc o drama. Gianina Serban, mama a trei copii, ne invita in casa si ne spune ca Raul (de 13 ani) si Maria (de doi ani si jumatate) se vor bucura de dulciuri dupa ce se vor trezi. In cealalta camera, Andrei se joaca intr-un colt al canapelei. Desi nu a inteles semnificatia darurilor, bucuria in fata dulciurilor primite a fost mare. Andrei Serban are opt ani si sufera de autism infantil. Nu s-a nascut asa. Cu amaraciune, mama ne povesteste ca boala a debutat la varsta de doi ani. Motivul? Un vaccin nereusit. Crizele pe care le face copilul sunt parca din filme horror, asa cum descrie mama, si de sase ani de zile, pentru familia Serban sarbatorile nu mai sunt sarbatori. „Nici nu pot sa ma bucur de sarbatori, pentru ca daca vreau sa ma duc undeva, nu stiu cand il apuca crizele si trebuie sa am grija de el”, marturiseste Gianina Serban. Ba mai mult, femeia spune ca vecinii fac zilnic reclamatii, de parca ar fi cineva vinovat pentru asta. Desi autoritatile i-au propus, familia serban nu si-ar institutionaliza niciodata copilul bolnav de autism. „Numai daca esti mama poti sa intelegi sentimentul. Ii iubesc pe toti cei trei copii in aceeasi masura, sunt ai mei, iar pe Andrei nu l-as abandona nici moarta”, ne spune mama cu lacrimi in ochi. Nu le este usor. Tatal copiilor lucreaza in constructii, iar pe timp de iarna, cum nu sunt lucrari, este somer. De cand a fost diagnosticat copilul cu autism, mama trebuie sa se ocupe de el. Terapiile sunt foarte costisitoare. Iar nevoile cu un astfel de copil suferind sunt uriase, ar depasi mult si bugetele unor salarii mari, darmite bugetul unei familii fara venituri. Suntem constienti ca aceste suflete nu au cum sa treaca usor peste momentele de durere pe care nu le pot ocoli si am plecat de la familia Serban din Zalau cu semne de intrebare. Ce ar fi daca de maine am acorda sanse egale oamenilor cu nevoi speciale fara sa ii catalogam ca fiind „diferiti”?

Post Views: 79