Ca in fiecare iarna, problema oamenilor fara adapost, a acelor boschetari carora cerul le este acoperis, devine una acuta. Sa nu mai spunem ca meteorologii sustin ca iarna aceasta va fi cea mai friguroasa din ultimii ani. Revenind la oamenii de pe strazile Zalaului , de-a lungul timpului, pentru ca nu au avut unde sa se protejeze de frig, unii dintre ei au murit, altii au trecut prin operatii de amputare a unor membre si ii vedem cu carjele prin oras. Solutiile autoritatilor locale pentru aceste probleme sunt limitate si nimeni nu poate spune ca in viitorul apropiat se vor gasi mijloace adecvate de protectie sociala a celor ce traiesc sub cerul liber. Si sunt peste 300 in Zalau.

Adapostul de noapte, refugiu pentru doar 40 de suflete
Adapostul de noapte din Simion Barnutiu din municipiu are o capacitate de 25 de locuri si functioneaza peste capacitate. In urma cu doua saptamani, reprezentantii Directiei de Asistenta Sociala Comunitara (DASC) din cadrul Primariei Zalau spuneau ca vor lua masuri pentru suplimentarea locurilor pana la 40. Aici, accesul se face incepand cu ora 19.00, iar dimineata, la ora 9.00, oamenii trebuie sa paraseasca IlocuintaI. Reprezentantii primariei spun ca una dintre conditiile in care oamenii strazii se pot adaposti aici este ca acestia sa nu fi consumat alcool sau alte substante Icare modifica comportamentul umanI. Deci, pe cei care stau acolo, nevoia ii face sa fie disciplinati. In afara de faptul ca dorm aici, oamenii beneficiaza de doua mese pe zi. Mai au posibilitatea de a-si face igiena corporala, ba chiar beneficiaza de servicii precum asistenta medicala, asistenta sociala, consiliere psihologica, consiliere juridica si de indrumare din partea unor specialisti in gasirea unui loc de munca.
Totusi, unde se vor aciua pe timp de iarna cateva sute de persoane care in momentul de fata isi fac veacul pe strazile orasului? Cine si in ce masura se indura de ei? Isi duc viata la colturi de blocuri, sub balcoane, pe langa containere sau sub conductele de termoficare. Toata lumea ii cunoaste drept „boschetari” sau „aurolaci”. Sunt acei oameni care, spre nemultumirea multora, au invadat peisajul citadin. Si totusi, acesti oameni exista, dardaie de frig iarna, isi duc in carca mereu putinele haine pe care le au, iar cei mai norocosi au o patura si se acopera noaptea cu o bucata de carton.

In spate la Scala, pe sub balcoane si conducte
Ieri am „vizitat” cateva dintre „cuiburile” boschetarilor din Zalau. In diferite locuri i-am vazut cu ochii nostri pe acei oameni ai strazii, tristi si garboviti, carora frigul le-a intrat in oase. De pilda, in spatele fostului Cinema Scala, un om amarat cauta de zor in container. Ne apropiem de el si ne arata punga in care colecta selectiv doze de suc si bere. Spune ca nu ia orice se arunca prin containere, doar doze, pe care le duce la Remat si primeste „cativa banuti” pentru de ale gurii. Statul pe strada i-a cauzat grave probleme de sanatate, abia putandu-se misca. Cativa metri mai incolo, in vecinatatea cosului de gunoi, se afla pana nu demult „locuinta lui”. Barbatul arata cu degetul spre un spatiu amenajat cu cartoane, sub un balconc. „Am stat aici, dar a venit un tigan care mi-a furat lucrurile si nici nu ma mai lasa sa stau aici, de a trebuit sa ma mut”, ne povesteste omul strazi. Are 54 de ani si niciodata nu a avut un acoperis deasupra capului. Cu voce tremuranda spune ca uneori cei de la „Comunitate” gasesc cate un ada-post, „dar unde sa ne duca pe toti?”, se intreaba retoric barbatul. Iar ca si el sunt multi. „Daca ar fi sa va arat eu pe unde dorm altii, nu ne-ar ajunge ziua asta sa umblam”, ne spune omul, limitandu-se la cateva exemple, precum unele canale, scari de bloc sau sub conducte. L-am lasat acolo, langa fostul culcus, inconjurat de alti doi boschetari care tocmai au ajuns „la locuinta”. Fiecare are povestea lui de viata.

„Boschetarii de la soare”
Urmatorul popas a fost in zona Spitalului Judetean din Zalau, unde o trupa de sase boschetari puneau tara la cale. Erau atat de prinsi in discutii, incat nu observau pe nimeni in jurul lor. Doua pungi cu de ale gurii stateau spanzurate de crengile unui copac. Le-au agatat oamenii strategic, pentru a nu le fura cainii mancarea. „Ei sunt boschetarii de la soare”, ne spune vanzatorul de la standul de bilete la Bingo situat vizavi de „locul de taclale” al boschetarilor. „Ii vezi aici non – stop, stau pe conducta, mai beau si cateodata se mai cearta”, adauga barbatul. Vanzatoarele de la placintaria din apropiere ii cunosc. Nu le lasa inima sa nu le mai dea cate un covrig sau o placinta acestor oameni ai strazii. „Ce sa facem cu ei, sunt si ei oameni”, spun vanzatoarele.

„Norocosii” din lagarul PT 9
Ii lasam pe cei de pe conducta de gaz din zona spitalului sa isi continuie discutiile si ajungem la un alt „cuib” al oamenilor strazii. La punctul termic PT 9, situat in vecinatatea adapostului de noapte, e parca iadul pe pamant. Macar au acoperis deasupra capului, fie el si darapanat. Porti din fier, mari si impunatoare, sunt inchise cu lacat. Nu e nimeni acasa. Locuitorii din zona ne spun ca oamenii de acolo sunt plecati ziua, unii la munca, altii la cersit sau la furat. Ti se taie rasuflarea daca arunci o privire printre geamurile prafuite ale acestor cutii de tabla, pentru ca o denumire mai pretentioasa nu ii putem da acelui loc. Chiar si din afara se poate constata ca interiorul este un iad pentru acei oameni si un rai pentru sobolani. Locatarii blocurilor din apropiere ne mai spun ca aici isi duc existenta in jur de zece suflete. Platesc doar utilitatile, fiecare in functie de cat consuma. „In general sunt la locul lor, dar mai este cand fac scandaluri si ii calmeaza politia”, marturiseste unul dintre vecini.

Post Views: 76