Atatea modificari s-au adus la proiectul de lege privind vanzarea-cumparare terenurilor agri-cole din extravilan, incat l-a naucit de tot pe bie-tul taran. Spaima lui ca „Legea pamantului” este „un act de tradare nationala”, ca vanzarea de pamant strainilor va face „sa disparem din istorie” pare sa aiba si temei. Poate asta se si doreste. Chiar daca guvernantii nostri au incercat sa strecoare unele facilitati in Legea pamantului, planurile le-au fost date peste cap la Bruxelles. Eliminarea limitarii la 100 de hectare a suprafetei ce poate fi detinuta de straini, a cunostintelor in domeniul agricol, sau a avizului Consiliului Judetean, creeaza conditii necesare „subtierii” neamului romanesc. Ungaria, Polonia, Bulgaria au tratat acest subiect cu extrema fermitate, in interes national. Premierul Ungariei, Victor Orban, nici nu vrea sa auda ca un strain ar putea cumpara pamant unguresc, bulgarii au anuntat ca piata lor funciara va fi li-beralizata abia dupa 2020. Sunt tari in care este imposibil sa achizitionezi teren ca cetatean strain, desi bogatia naturala a mediului nu se compara nici pe departe cu biodiversitatea existenta la noi in tara. In Israel, de pilda, nu poti cumpara, ca strain, nici un metru patrat de pamant.
Apoi, posibilitatile romanilor de a accesa finantari bancare sau europene pentru achizitia de terenuri este practic nula in comparatie cu posibilitatile strainilor. Spun asta pentru ca la noi costurile de imprumut sunt de trei patru ori mai mari decat in restul Europei sau chiar in restul lumii occidentale. Accesul la finantari europene este mult mai anevoios pe plaiurile mioritice. Toate aceste diferente situeaza fermierii romani, taranii nostri, in dezavantaj competitiv net, fata de cumparatorii straini. Asa ca daca acceptam vanzarea de pamant romanesc strainilor, inseamna ca acceptam sa ne rarefiem ca natie. E o parere.

Post Views: 71