Rostirea acestei pilde a fost prilejuita de cearta dintre doi frati din cauza unei mosteniri, care a adus pe acesti frati intr-un mare conflict, iar unul dintre ei cerand sprijinul Domnului Iisus in aceasta cauza. Ca Dumnezeu, Iisus-Domnul stia cum bunurile materiale intuneca mintea multor oameni, ceea ce, din nefericire, vedem si azi. Caci si astazi se gasesc frati care, din cauza unor bunuri, uneori de putina valoare, ajung sa se urasca o viata intreaga, sa-si scoata ochii, ba uneori se ajunge la crima. De aceea, inainte de a rosti pilda, Mantuitorul avertizeaza pe ascultatori si pe noi: “Luati seama, si va feriti de lacomie, pentru ca viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale”. Dupa acest avertisment, Mantuitorul rosteste pilda omului bogat caruia ii rodise tarina in chip neasteptat. Bucuria indreptatita la vederea roadelor bogate este insa umbrita de o ingrijorare: Ce va face cu atata roada si unde o va aduna, caci hambarele si pivnitele sale nu pot cuprinde si adaposti atata belsug? Dupa putina chibzuinta fruntea i se insenineaza. A gasit solutia: sa strice hambarele existente, sa zideasca hambare si jitnite noi, mai mari decat primele, sa stranga acolo toate bunatatile sale; iar el sa-se pregateasca pentru un trai indestulat de odihna, mancare, bautura si veselie. “Suflete, ai multe bunatati, stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te”. Bogatul nu a gresit cand a zidit hambare si jitnite mai mari, unde sa incapa toata recolta. Belsugul este de la Dumnezeu, a-l lasa sa putrezeasca zadarnic, ar insemna sa ne asemanam slujii netrebnice care a ingropat talantul. Din acest belsug se pot indestula saracii, vaduvele, orfanii, bolnavii, cei saraciti de imprejurari napraznice si neprevazute; se pot infaptui opere cu caracter obstesc. Bogatul greseste atunci cand din belsugul venit prin voia Domnului, face mijloc de desfatare pentru trup si primejdie de cadere pentru suflet. Biblia ne spune: “In putere sta omului sa plasmuiasca planuri in inima, dar raspunsul limbii vine de la Domnul”(Pilde 16,1). stim ce a planuit bogatul: “suflete, ai multe bunatati…odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te”. Noi zicem ca “omul propune si Dumnezeu dispune”. Care a fost raspunsul Domnului la gandul bogatului?- “Nebune! In aceasta noapte voi cere de la tine sufletul tau. si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?” Bogatul a fost numit “nebun” si pentru ca s-a crezut stapan absolut al vietii sale. Bogatia a intunecat atat de mult mintea bogatului incat s-a crezut stapan si al mortii sale. Bogatia in sine nu este rea; este rea cand e agonisita in mod necinstit, si poate deveni rea prin modul de intrebuintare a ei. Psalmistul ne invata: “De curge bogatia parau, nu va lipiti inima de ea”(Psalm 61,10) caci “Cel ce-si pune nadejdea in bogatia lui se vestejeste”. Crestine, fii cu luare aminte cand iti rodeste tarina, e imbulzita pravalia, sau iti merg bine treburile. La raspantia cailor pe care bogatia le deschide inainte-ti, tu adu-ti mereu aminte ca n-ai adunat-o singur, ci impreuna cu Cel ce te-a zidit !

Post Views: 85