Redacția
Lumea, in ansamblul ei, cheltuieste sume uriase pentru modernizarea tehnologiilor, pentru a invinge, cat mai e posibil, flagelul foametei. Incalzirea fara precedent a planetei este o realitate. Oamenii au inteles ca spectrul, crizei alimentare nu e o stafie. Au mai priceput oamenii ca nici un cost nu este prea mare cand e vorba de securitatea alimentara a lor. Mapamondul consuma 70 la suta din resursele de apa pentru agricultura. Dar in Romania ce se intampla, ce se petrece cu noi? Recoltele s-au imputinat, iar o tara care ar putea hrani sute de milioane de oameni, importa acum, de pe te miri unde, peste 60 la suta din nevoile zilnice. Faramitarea fara precedent a proprietatilor creaza situatii de nedepasit. Agricultura de subzistenta de la noi, atat de mult incurajata de mai marii de la Bruxelles, este o solutie – daca este? – a momentului. Asocierea producatorilor din Romania e un fel de bau-bau, pentru ca inca mai persista frica de cooperative, cu radacini in fostele ceapeuri. Competitia reala este subminata de caracatita evaziunii fiscale, iar piata nu e o arie a liberului schimb, ci a politicii lui „care pe care”. Fermierul roman are si un alt „tratament” european. Subventiile grase merg tot la cei avuti. Nu-i asa ca banul la ban trage? Ce se intampla in Romania, asadar, ce se petrece cu noi?
