Redacția
La sase zile dupa prima prevestire a patimilor Sale- Domnul a dorit sa dea ucenicilor o dovada a Dumnezeirii Sale, spre a-i intari in credinta ca ,,El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu”. Aceasta se va petrece pe Muntele Taborului, iar momentul este cunoscut sub denumirea Schimbarea la Fata a Domnului. Relatarea acestui eveniment o avem la evanghelistii sinoptici: Mt. 17,1-8; Mc 9,2-8 si Lc. 9,28-36. Se apropia seara, cand Iisus chema la Sine trei din ucenicii Sai: Petru, Iacov si Ioan si cu acestia urca pe un munte inalt- caruia traditia ii da si numele-Tabor. La un moment dat Iisus ii lasa pe ucenici sa privegheze in rugaciune, iar El a mai facut cativa pasi si se adanci in rugaciune. El ceru in rugaciune ca ucenicii sa fie martorii unei manifestari a Dumnezeirii Sale, care sa-i mangaie in timpul supremei Sale agonii, prin cunoasterea faptului sigur ca El este Fiul lui Dumnezeu, si ca moartea Lui este o parte a planului de mantuire. Rugaciunea Lui a fost ascultata. In timp ce El era plecat in umilinta, in locul acela pietros, cerurile se deschisera deodata, portile de aur ale cetatii se desfacura de tot si raze stralucitoare se coborara pe munte, imbracand pe Domnul. Dumnezeirea dinauntru strabatu prin corpul omenesc si intalni slava venita de sus. Ridicandu-Se din prosternarea Sa, Domnul statu in picioare, in slava, asemenea lui Dumnezeu. Agonia sufleteasca trecuse. Fata Lui stralucea ca soarele si imbracamintea Lui era alba ca lumina. Ucenicii- care n-au rezistat la rugaciune si adormisera s-au desteptat, privind la revarsarea de slava care luminase tot muntele. In teama, in uimire, ei priveau la chipul stralucitor al Domnului Lor. Cand ajunsera in stare sa rabde lumina aceea minunata, au vazut ca Iisus nu era singur. Langa El erau doua fiinte deosebite: Moise si Ilie, care vorbeau cu El despre ,,sfarsitul Lui, pe care avea sa-L implineasca la IerusalimI. Coplesiti de cele ce vedeau, ucenicii ar fi vrut sa ramana aici, unde li se descoperea slava lui Dumnezeu, si de aceea Petru exclama:,, Invatatorule, bine este noua ca sa fim aici si sa facem trei colibe: una tie, una lui Moise si una lui Ilie” (Luca 9,33). Fiindca adormisera inainte, ucenicii au auzit numai o mica parte din cele discutate intre Hristos si trimisii cerului. Cu toate acestea, ei au primit multa lumina, au vazut cu ochii lor si au auzit cu urechile lor lucruri care depaseau puterea omeneneasca de pricepere. Si, in timp ce inca admirau privelistea aceea de pe munte, iata ca i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, in care am binevoit; pe Acesta ascultati-L” (Mt. 17,5). Cand au privit norul acela de slava, cand au auzit glasul lui Dumnezeu, vorbind cu o maretie grozava care a facut muntele sa se cutremure, ucenicii au cazut la pamant ca loviti si au ramas prosternati, cu fata ascunsa, pana cand Iisus i-a atins, imprastiindu-le temerile lor prin glasul Lui bine cunoscut ,,Sculati-va, nu va temeti!”. Atunci, indraznind sa-si ridice ochii, vazura ca slava cereasca pierise, iar Moise si Ilie nu mai erau acolo. Cu toate ca Petru isi aratase in saptamana patimilor slabiciunea omeneasca, dupa pogorarea Sfantului Duh, va vesti cu tarie puterea Domnului nostru Iisus Hristos si venirea Lui, nu dupa basme mestesugite, ci vazand slava Lui cu proprii ochi. ,,Ca El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand, din inaltimea slavei, un glas ca acesta a venit catre El: Acesta este Fiul Meu cel iubit; intru care am binevoit. Si acest glas noi l-am auzit pogorandu-se din cer, pe cand eram cu Domnul in muntele cel sfant”(II Petru 1,16-18).
