Vestea sosirii, prezentei si propovaduirii lui Iisus In Capernaum a facut ca, In scurta vreme, casa si Imprejurimea sa fie ticsite de lume, Incat orice Incercare de a ajunge langa El parea zadarnica. si totusi…Patru barbati- care aduceau la Iisus cu patul un slabanog ca sa fie vindecat- au Incercat, cu un plus considerabil de efort, o modalitate la care altii poate nu s-ar fi gandit. Au urcat patul cu cel bolnav pe acoperisul casei, au lasat patul cu cel bolnav In fata lui Iisus, printr-o spartura a acoperisului. Domnul a pretuit credinta, ravna si efortul lor, precum si nevoia si cainta celui bolnav si i-a daruit acestuia vindecarea trupeasca si sufleteasca.
Din Intamplarea aceasta trebuie sa vedem Intai puterea dumnezeiasca a lui Iisus si dragostea Lui pentru oameni, dar sa Invatam si din atitudinea celor din multime si a celor patru barbati. Multimile din Capernaum s-au adunat In jurul lui Iisus ca sa-L vada, sa-L auda, sa-L cunoasca. In ravna lor, multi dintre acestia se gandeau, precum vedem, numai la ei Insisi, nu si la altul. Deci ravna multimilor nu era desavarsita, nu era sfanta, pentru ca avea si un aspect egoist. Cand spunem aceasta, avem In vedere faptul ca nici unul din multime nu s-a gandit la slabanogul adus cu patul la Iisus. Nimeni din multime nu s-a dat la o parte ca sa faca loc de trecere si intrare la Iisus, pentru slabanogul purtat de cei patru, desi acesta avea nevoie de Iisus Intr-o masura mult mai mare decat cei ajunsi mai aproape de El. Deci, am putea zice ca fiecare se iubea pe sine si numai pe sine. Nici unul dintre ei nu era dispus sa se lipseasca de ceva In favoarea altuia. Spre deosebire de toti cei din multime, cei patru barbati care-l aduc pe slabanog la Iisus dovedesc o ravna sanatoasa, aleasa, distinsa, altruita, desavarsita, sfanta. Increderea si dragostea lor fata de Iisus sunt Insotite si dovedite prin dragostea si mila fata de aproapele aflat In suferinta si neputinta. Ravna lor nu e de natura sa monopolizeze pe Iisus si sa blocheze altora drumul spre El. Ei Inteleg sa se apropie de Iisus nu singuri, ci cu altii, si nu doar pentru ei, ci si pentru altii. Ei se apropie de Iisus tocmai pentru ca se apropie de oameni si Inteleg pe Iisus tocmai Intelegand nevoia semenilor lor. Ei se mantuiesc prin mantuirea slabanogului, ducandu-l si ajutandu-l pe acesta sa dobandeasca de la Iisus iertare de pacate si vindecarea trupeasca.
Se cuvine sa ne asemanam si noi cu cei patru barbati, convinsi ca alergam In zadar la Iisus, daca pe alti credinciosi nu i-am lasa sa se apropie de El. Nimeni nu se poate mantui singur, ci numai prin altii si cu altii. Cel dintai crestin care poate nadajdui mantuire este cel care ajuta si pe altii sa se mantuiasca. Sfantul Apostol Pavel spune si mai mult: ,,As dori sa fiu eu Insumi anatema(lepadat) de la Hristos pentru fratii mei, cei de un neam cu mine, dupa trupI(Romani 9,3). Cu alte cuvinte, apostolul ar fi In stare sa-si puna In primejdie mantuirea, daca lucrul acesta ar fi necesar pentru asigurarea mantuirii semenilor sai.
Sa avem deci ravna pioasa, dar nu egoista!
Preot Gheorghe Cornea ,
Sfanta-Vinere Zalau

Post Views: 62