Prelungirea termenului de liberalizare a pietei funciare se pare ca nu mai are nici o sansa. Si asta pentru ca guvernantii, InegocialtoriiI tarii, nu au manifestat interes in acest sens. Nu au pus deasupra interesului personal pe cel national. Razbunarile, certurile ,demiterile nu mai contenesc pe mandrul plai mioritic. Este insa inadmisibil sa stam cu mainile in san, asistand pasivi la instrainarea noastra. Ar trebui ca pamantul sa fie declarat resursa strategica, chestiune de siguranta nationala si luate in acest sens masurile necesare, elaborate acte normative care sa reglementeze regimul fondului funciar in favoarea si folosul celor care il detin din generatie in generatie de veacuri si veacuri. Nu am cum sa-mi imaginez taranul roman, fie el astazi fermier mare sau fermier mic, fara tarina lui. In definitiv tarina sta la baza cuvantului tara. Chiar daca ne repetam nu putem sa nu amintim ca pamantul este cel mai important mijloc de productie, este bun national si reprezinta conditia necesara de identitate a acestui neam, garantia supravietuirii lui. Iar daca problema terenurilor agricole nu va fi gestionata de o maniera responsabila si nu vor fi realizate demersuri pentru gasairea unor solutii care sa puna fermierul roman pe picior de egalitate cu veneticul, vom fi pusi curand in situatia de a slugari pe mosiile strainilor in propria noastra tara. E cat se poate de adevarat!