Acoperământul Maicii Domnului, un semn de ocrotire și speranță

Dragi cititori, astăzi în bisericile ortodoxe și greco-catolice este Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, cunoscută în spațiul slav ca Pocrov.

Conform tradiției bizantine, Fecioara Maria s-a arătat în secolul al IX-lea în Biserica Vlaherne din Constantinopol, unde erau atunci păstrate mai multe veșminte sacre ale ei (veșmântul, omorful și o parte din brâu).

Apariția miraculoasă a Fecioarei Maria a avut loc în timpul împăratului Leon cel Înțelept, care a domnit între anii 886 și 912. Astfel, la data de 1 octombrie, în timpul privegherii de noapte în cinstea Maicii Domnului în Biserica din Vlaherne, cam pe la ora 4 dimineața, ascetul Andrei a trăit un moment de extaz mistic și a văzut-o trecând prin ușile împărătești pe Fecioara Maria însoțită de un alai de sfinți. Alaiul s-a îndreptat spre anvon, unde Fecioara a îngenuncheat și a început să se roage în lacrimi pentru toți credincioșii, cerându-i Fiului ei, Iisus Christos, să primească rugăciunile tuturor oamenilor care Îl implorau, invocând numele ei. După terminarea rugăciunii, Fecioara s-a apropiat de altar și a continuat să se roage, dupa care s-a înălțat în văzduh și și-a întins acoperământul ei peste toți oamenii care se aflau în biserică, în semn de ocrotire a lor.

Potrivit ”Cronicii vremurilor trecute”, scrisă în jurul anului 1113 de Nestor Cronicarul, locuitorii Constantinopolului au invocat ajutorul Fecioarei Maria pentru a-i proteja de un atac al unei mari flote a rușilor, conduse de Askold și Dir. Potrivit lui Nestor, sărbătoarea aniversează distrugerea prin intervenția divină a acestei flote undeva între anii 864-867 sau, potrivit istoricului Aleksandr Vasiliev, la 18 iunie, anul 860. ”Cronica vremurilor trecute” consemnează că, înaintea bătăliei, a avut loc o priveghere de toată noaptea și o scufundare a veșmântului Maicii Domnului în apele mării, în apropierea Bisericii Vlaherne.

Dragilor, în această amnezie istorică și existențială pe care o trăim astăzi, astfel de întâmplări ar trebui să ne consoleze, să ne dea speranța și să ne impulsioneze să ne pregătim din timp pentru marile bătălii ale vieții. Cele mai definitorii momente ale vieții noastre nu vor fi acelea în care vom primi grade academice, diplome sau promovări, ci va fi felul în care noi vom ști reacționa înaintea suferințelor, a crizei și a pericolelor de tot felul.

”Regină peste îngeri” și ”lumină clară”, așa precum a fost zugrăvită în lirica eminesciană, Fecioara Maria continuă să intervină în istorie în diferite colțuri ale lumii, chemând umanitatea la convertire și rugăciune. La ea face apel Poetul în momentele de grele încercări, de adâncă singurătate, de ea se agață ca dătătoare a speranței: ”Speranța mea tu n-o lăsa să moară/ Deși al meu e un noiam de vină..”

Să nu pregetăm în a prelua și noi această ancoră cerească. Dacă vom avea inima deschisă, dezbrăcată de stofa secularizată, nu vom rămâne dezolați.