Ziua bună, dragi cititori!

Pe vremea când se dădeau mari bătălii navale, iar marile corăbii cu pânze sub pavilion englez, francez sau spaniol brăzdau largul mărilor pentru a-și împărți bogățiile Lumii celei Noi, a fost odată un mare amiral care câștiga bătălie după bătălie. Indiferent de greutăți, indiferent de vreme, el nu pierdea nici o luptă. Dușmanii lui și-ar fi dorit foarte mult să afle secretul. Dar nici măcar marinarii de pe corabia lui nu reușiseră vreodată să-și dea seama care anume era acesta. Doar subordonații lui cei mai apropiați au observat un fapt foarte straniu: înainte de fiecare bătălie, înainte de fiecare hotărâre importantă, înainte de fiecare moment decisiv pentru victorie, bătrânul amiral își scotea din buzunar un carnețel și-l consulta cu foarte mare atenție. Apoi, pe un ton sigur, fără nici o șovăire, dădea instrucțiunile de urmat. În ciuda curiozității care-i rodea, nici unul dintre oamenii săi nu reușise să pună mâna până atunci pe misteriosul carnețel. Și totuși, într-o zi, pentru că nimeni nu scapă de asta, în toiul unei bătălii pe punctul de a fi câștigată, bătrânul amiral a fost lovit de un glonț care începuse să-i pecetluiască soarta. Desigur, cu toții au sărit imediat pe carnețel, chiar înainte de a-i da îngrijiri amiralului, dar deschizându-l au dat doar peste niște pagini albe… până în clipa în care le-au căzut sub ochi aceste cuvinte simple: „babord=stânga; tribord=dreapta”.

Într-o zi, un faimos filosof bine cunoscut pentru limbajul său obscur a întrebat-o pe o bătrânică pe unde să ajungă într-un loc. Aceasta i-a răspuns: ”N-o să puteți să vă dați seama.” La care el insistă. ”Degeaba, tot n-o să puteți să vă dați seama.” El insistă și mai tare. ”Chiar n-o să puteți să vă dați seama: trebuie să mergeți tot înainte!”

Dragi cititiori, omul de astăzi a devenit o ființă atât de complexă, încât, împovărat cu atâtea elemente secundare și-a pierdut traiectoria. Cu cât și-a creat mai multe nevoi, cu atât a devenit mai complicat și mai aplecat înspre o lume a decorativului și a inutilului. Omul simplu va trăi mereu viața din plin, devenind cu ușurință prieten intim al profunzimilor existențiale. Simplitatea, starea originară a firii, este singura care poate păstra vie legătura cu Dumnezeu, de aceea Evanghelia este prin excelență cartea simplității și a permanenței.

De ce ne complicăm astăzi viețile atât de mult? Răspunsurile sunt simple, înaintea noastră…

Vă invit la reflecție!

(Pierre Trevet, Pildele unui preot de la țară)

Post Views: 8