Se restaurează Cetatea Bathory de la Șimleu Silvaniei

Unul dintre cele mai importante monumente din județul Sălaj, Cetatea Bathory de la Șimleu Silvaniei, intră într-un amplu proces de restaurare.

Simbolul orașului de sub Măgură va fi pus în valoare printr-un proiect finanțat cu bani europeni. Contractul de finanțare, cu o valoare de 37.804.645 lei, a fost semnat vineri, 15 martie, cu ADR Nord-Vest.

“Aproape 8 milioane de euro vor fi investiți în simbolul orașului ce datează din secolul al XVI-lea. E cea mai mare și importantă intervenție din istoricul acestui imobil de patrimoniu național. E o mare realizare a orașului și a tuturor celor care s-au implicat și cărora le mulțumesc! Facem treabă bună pentru Șimleu!”, spune primarul Cristian Mihai Lazăr.

Odată demarate, lucrările de restaurare și punere în valoare a edificiului vor dura aproximativ 3 ani.

Monumentul medieval se află în ruină încă din secolul al XVIII-lea. Din el se mai păstrează doar poarta principală, câteva ziduri de incintă fortificată cu bastioane de tip italian. Cele două turnuri circulare din curtea cetății amintesc de palatul medieval – o clădire de plan patrulater cu 4 aripi. Acest monument, definitoriu pentru orașul de la poalele Măgurii, a rămas în istorie ca locul de naștere al lui Ștefan Bathory, principe al Transilvaniei, și unul dintre cei mai importanți regi ai Poloniei. Despre el spun legendele că ar fi ucis un balaur nu cu forța puterii brațelor, ci cu istețimea și agerimea minții.

Istoria orașului este strâns legată de istoria familiei Bathory, care a fost proprietara domeniului Șimleu, încă de la mijlocul secolului al XVI-lea. Această familie a dat Europei numeroase personalități, voievozi sau principi ai Transilvaniei, și aici îi pomenim pe ilustrul Somlyai Bathory, Nicolae al II-lea Bathory, fiul său, Ștefan al IV-lea de Somlyo, și bineînțeles Ștefan Bathory, născut la Șimleu în 27 septembrie 1533, principe al Transilvaniei între 1571-1575 și rege al Poloniei din 1575 și până la moartea sa în 1586.

Astfel că, pe baza informațiilor istorice, se presupune că pe locul actualei cetăți exista deja în secolul al XV-lea o curie, un edificiu modest, compartimentat în 2-3 încăperi, asemănător caselor țărănești de astăzi, înconjurat de o palisadă pentru apărare. Spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul veacului următor, a fost construită incinta fortificată prevăzută cu turnuri la colțuri și înglobând clădiri de locuit și administrative (un castellum). Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, s-a construit o a doua incintă, prevăzută cu bastioane triunghiulare și un turn de poartă. Planimetria inițială a cetății a putut fi reconstruită, pe baza unui releveu din 1687, datorat unui inginer italian anonim care a însoțit în Transilvania un corp de expediție, condus de prințul Carol al V-lea de Lorena. În 1851, la un nou releveu, se arată că cetatea suferise mari distrugeri, o parte dintre elementele componente fiind dispărute.

Sofia Bathory, soția principelui Gheorghe al II-lea Rakoczi și fiica lui Andrei al IV-lea și a polonezei Ana Zakreska, a fost ultimul descedent al familiei Bathory care a stăpânit acest castel. Cetatea a fost distrusă în 1660 de trupele turco-tătare. După căderea cetății Oradea și transformarea acesteia în pașalâc turcesc, cetatea Șimleului a slujit de strajă și a fost transformată în fortificație de graniță, pentru a opri atacurile pornite de turci. Castelul a fost astfel înconjurat cu palisade și a fost apărat de căpitani, numiți atunci de principele Mihail Apafi. După eliberarea cetății Oradiei, în anul 1692, rolul militar al cetății Bathory începe să dispară treptat.

La ordinul lui Francisc Rakoczi al II-lea, întregul ansamblu a fost incendiat la începutul secolului XVIII, de atunci degradarea monumentului continuând neîntrerupt. În 1851, noul releveu nu a mai putut reconstitui bastioanele de pe latura de nord, iar în incintă mai rămăseseră doar 2 turnuri cilindrice. În epoca următoare, șanțul a fost parcelat iar casele orașului Șimleu au mistuit ușor ușor zidurile de incintă ale cetății.

În secolul al XIX-lea, dreptul de posesiune a ceea ce a mai rămas din cetatea Bathory este transmis familiei Bannfy, care a dat-o în arendă orașului Șimleu pe 50 de ani. Ulterior, aceasta a intrat definitiv în proprietatea orașului de la poalele Măgurii.

Cercetările arheologice ale monumentului au scos la iveală numeroase ruine, monede, vase întregi și fragmentare, pietre profilate și piese de port și de armament care ilustrează detaliat istoria castelului, obiceiurile și nivelul înalt de trai al proprietarilor săi. De asemenea, au fost descoperite sobe întregi spectaculoase de teracotă, ce au fost recuperate din umpluturile încăperilor. Piesele sunt decorate cu reprezentări de cavaleri, cu motive arhitecturale și florale și au caracter de unicat pe teritoriul Transilvaniei.

Materialul arheologic bogat, descoperit până în prezent la Cetatea Bathory, se află în custodia Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.