Contemporan cu sfinții Vasile, Grigore și Ioan, sfântul Meletie a rămas în conștiința Bisericii ca apărător împotriva ereziei ariene, erezie care nega divinitatea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi. Meletie este venerat ca sfânt atât în ritul bizantin, cât și în ritul latin.

Originar din Armenia, Meletie a învățat de mic dogmele credinței creștine, devenind renumit pentru viața sa virtuoasă. Ascetismul lui a fost remarcabil, cu atât mai mult cu cât el provenea dintr-o familie foarte înstărită. Este numit mai întâi episcop al cetății Sevastia din Armenia, apoi ales Arhiepiscop în scaunul Antiohiei, în vremea împăratului Constantin al II-lea (337-340).

Pe parcursul apostolatului său, Meletie a fost alungat și exilat de trei ori, din scaunul său, de către ereticii arieni, în Armenia. El a participat la cel de-al Doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, eveniment în cadrul căruia Dumnezeu a făcut o minune grăitoare și ilustrativă prin gesturile și mărturia acestuia. În timp ce Meletie explica dogma Sfintei Treimi, folosindu-și mâna și degetele pentru a sugera unitatea dintre cele trei Persoane ale Treimii,  înaintea tuturor, a ieșit deodată o văpaie luminoasă din mâna ierarhului. Acest fenomen ieșit din comun i-a umilit pe eretici și i-a întărit în credință pe credincioși.

Meletie s-a îmbolnăvit în timpul Sinodului și a trecut la cele veșnice. Relicvele sale au fost mutate ulterior în Antiohia.

Dragi cititori, mulți oameni cred astăzi că noi avem un Dumnezeu impersonal, neștiind să dea o explicație concretă cu privire la această prezumție, creștinismul fiind singurul care oferă o idee despre personalitatea lui Dumnezeu. Pentru a face comprehensibilă dogma Sfintei Treimi, marele scriitor și profesor C.S Lewis aseamănă cele Trei Persoane cu cele trei dimensiuni ale spațiului, arătând cum acestea sunt o oglindire logică a Dumnezeului întreit.

Când un creștin de rând îngenunchează să rostească o rugăciune, el știe că ceea ce îl determină să se roage este Duhul Sfânt, care-i vorbește înlăuntrul lui, el știe că orice cunoaștere reală vine prin Christos, care este calea peste care trebuie să treacă, și știe că ținta finală pe care trebuie să o atingă este Dumnezeu Tatăl și originea sa primară, Veșnicia. Definiția aceasta nu este născocită de oameni, ea este o cunoaștere experimentală; religiile simple sunt cele care sunt născocite. Dar noi, oamenii, avem nevoie să avem ”lentilele” curate pentru a putea percepe și vedea acea văpaie luminoasă care s-a arătat în gesturile sfântului Meletie, zguduind temeliile greșit construite ale ereticilor. Sfântul Meletie să ne fie îndrumar și lămurire pe această cale.